România are ingineri software şi directori de fabrică cu până la 30% mai bine plătiţi faţă de angajaţii pe poziţii similare din Ungaria sau din Polonia. Însă îşi plăteşte mai prost contabilii, operatorii din call center sau directorii tehnici în raport cu ţările vecine.
UN INGINER SOFTWARE DIN ROMÂNIA ARE UN SALARIU BRUT CUPRINS ÎNTRE 1.800 ŞI 2.000 DE EURO PE LUNĂ, ÎN TIMP CE UN REGULATORY AFFAIRS MANAGER DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ POATE CÂŞTIGA ÎNTRE 2.200 ŞI 2.900 DE EURO BRUT PE LUNĂ. Salariile pe care românii le primesc pentru aceste poziţii sunt mai mari decât cele ale angajaţilor cu roluri similare din Budapesta, cu valori cuprinse între 20 şi 45%, mai arată studiul Grafton, care a luat în considerare nivelurile minime şi maxime oferite de angajatori din capitalele statelor analizate (România, Ungaria, Polonia, Slovacia, Cehia, Lituania şi Turcia). Totuşi, faţă de un „omolog„ din Varşovia, un regulatory affairs manager în industria farma din România câştigă cu până la 60% mai puţin.
Diferenţele sunt semnificative în contextul în care salariul mediu brut pe economie din România, de circa 500 de euro pe lună, este la jumătate faţă de cel din Polonia şi cu 50% mai scăzut decât cel din Ungaria.
„În industria IT, salariile din regiunea Europei de Est au crescut mult mai mult decât în statele dezvoltate, cu procente cuprinse între 25 şi 50% în anii de criză, ca urmare a prezenţei multinaţionalelor în aceste ţări.
Multinaţionalele au avut, în valută, cheltuieli rezonabile cu creşterile salariale, şi-au permis să acorde majorări de 7 – 8 % pe an în România, în timp ce în Franţa sau Germania creşterile au fost de 1 – 2% pe an. Totodată, au forţat şi antreprenorii locali din IT să majoreze salariile angajaţilor„, explică Adrian Lupulescu, directorul general al producătorului de microprocesoare Freescale Semiconductor. El spune că, în realitate, creşterile nu au fost atât de mari, având în vedere că aveau justificare: câtă vreme creditele, chiriile, abonamentele la telefon sau chiar salariile sunt calculate în euro, deprecierea monedei locale în raport cu euro în perioada 2007 – 2013 a făcut necesare aceste majorări salariale semnificative. Iar această tendinţă va continua.
„Multinaţionalele nu au depus un efort financiar considerabil pentru a face creşteri salariale în industria IT, având în vedere că odată cu trecerea timpului şi angajaţii au devenit din ce în ce mai specializaţi. În plus, scutirea de impozitul pe venit de 16% acordată softiştilor a fost o măsură benefică, care a contat foarte mult în acest context„, a mai explicat Lupulescu.
Totuşi, cei care ocupă funcţia de director tehnic sau de chief information director în companiile de pe plan local încep de la salarii de 2.000 de euro brut pe lună, care sunt de 2,4 ori mai mici decât în Budapesta şi cu 40% mai scăzute ca în Varşovia. Pe de altă parte, scutirea de impozit oferită acestei categorii de angajaţi din România ar putea totuşi să mai reducă din aceste diferenţe la nivelul salariilor nete.
România are ingineri software şi directori de fabrică cu până la 30% mai bine plătiţi faţă de angajaţii pe poziţii similare din Ungaria sau din Polonia. Însă îşi plăteşte mai prost contabilii, operatorii din call center sau directorii tehnici în raport cu ţările vecine.
SALARIILE DE VÂRF ÎN IT APAR LA LOCURILE DE MUNCĂ PROJECT BASED. Se ajunge în situaţia în care multinaţionalele pierd oamenii foarte buni în detrimentul unor firme de apartament, care îşi permit ca, pentru o durată de un an şi jumătate cât durează un proiect, să ia oameni gata formaţi de multinaţionale, cărora să le dea salarii cu 20% mai mari. Şi angajaţii merg, pentru că se gândesc la faptul că şomajul în zona IT, cel puţin în Bucureşti, este zero, iar după ce se termină proiectul au certitudinea că îşi vor găsi un nou loc de muncă„, a mai spus Lupulescu.
El a menţionat că în IT nu se plăteşte senioritatea, asimilată cel mai adesea cu înaintarea în vârstă a angajaţilor, ci abilităţile. Iar cei care reuşesc să ţină pasul cu tehnologia, să înveţe cât mai mult, sunt mai bine plătiţi. În ceea ce priveşte salariile obţinute de angajaţii din domeniul ingineriei şi cel al producţiei, cercetarea arată că un director de fabrică din România (cu un salariu brut între 2.500 şi 3.500 de euro/lună) este plătit la jumătate faţă de un angajat cu rol similar în Polonia dar, în mod surprinzător, câştigă mai bine decât un director de fabrică din Ungaria (cu până la 30%). Totuşi, atunci când decid să plece din ţară pentru a obţine salarii mai mari, muncitorii români din industrie nu se duc la muncă în Polonia, ci în statele dezvoltate.
„O provocare din ultimii ani pentru noi o reprezintă migraţia muncitorilor către fabricile din Germania. Mulţi locuitori din Sibiu vorbesc limba germană, iar muncitorii români sunt la mare căutare de către angajatorii germani din industria alimentară.
Pe de altă parte, în ultimii ani am văzut oameni care, după ce au acumulat nişte venituri în străinătate, se întorc în ţară pentru a sta cu familiile şi revin la noi. Şi pentru noi, ca angajator, acest lucru este benefic, deoarece se întorc cu noi competenţe şi cu disciplina germană în materie de muncă„, a explicat Alina Rădulescu, directorul de resurse umane al producătorului de conserve Scandia din Sibiu.
Ea a mai explicat că, deşi valorile salariale din studiu sunt raportate la ofertele salariale din Bucureşti (unde în mod tradiţional salariile sunt cu 20- 30% mai mari decât în provincie), există judeţe, cum este Sibiul, în care salariile sunt comparabile cu cele din Capitală.
Alina Rădulescu de la Scandia a mai spus că la mare căutare sunt în prezent şi angajaţii din zona financiară, unde meseriile au căpătat o importanţă mai mare odată cu anii de cr
iză. Studiul Grafton arată că un director financiar din România poate ajunge la 8.500 de euro brut pe lună (cu 50% mai mare decât cel obţinut de un rol similar din Ungaria), însă pentru poziţia de contabil-şef ofertele angajatorilor nu depăşesc 1.800 de euro brut pe lună (la jumătate faţă de Polonia şi cu 40% mai puţin decât în Ungaria).
„Salariile angajaţilor români pot creşte oricât, atâta vreme cât angajatorii vor găsi în ţară factorii diferenţiatori faţă de competiţie, şi anume inovaţia şi calitatea. Degeaba sunt costuri scăzute în India şi în China, dacă nu găsesc acolo oamenii capabili să găsească acei diferenţiatori. Dar pentru a ţine investitorii în ţară şi pentru a avea salarii bune trebuie create produse finite pe plan local, care să implice de la activităţi de cercetare până la produsul final„, a conchis Adrian Lupulescu de la Freescale.
(Sursa: businessmagazin.ro)
