De la 1 ianuarie, legea care prevede că bacșișul oferit de clienți la restaurant se va trece pe nota de plată și pe bonul fiscal a intrat în vigoare în România.
Sumele care provin din bacşiș sunt distribuite angajaţilor integral şi banii din bacşiş sunt consideraţi venituri cu reţinere la sursă, fără a fi cuprinse în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi nici nu intră în zona de aplicare TVA.
Singura sarcină fiscală stabilită de lege asupra acestor sume este impozitul pe venit de 10%.
Operatorii economici au obligaţia să-i înmâneze clientului o notă de plată, în prealabil emiterii bonului fiscal, în care sunt prevăzute rubrici destinate alegerii de către client, a nivelului bacşişului oferit, între 0% şi 15% din valoarea consumaţiei.
În unele localuri bacșișul este trecut pe bon fără a-i oferi clientului libertatea de a alege dacă îl oferă sau nu. Tot mai multe cazuri de acest gen sunt relatate în mediul online.
Un român a scris pe Reddit despre experiența pe care a avut-o recent într-un restaurant.
„Am fost azi la un restaurant să mănânc cu familia. Totul a fost ok, nimic spectaculos, mergeam acolo relativ frecvent.
Când să plătesc îmi spune chelnerul „cum facem cu bacșișul”, dacă să-l pună pe card.
Zic că o să las eu cash. El nu și nu, că să pună pe card.
Zic ok, whatever, pune 10%.
Au urmat o serie de calcule mega complicate, cât fac 10% din 150 de lei și, într-un final, am plătit fără să mă uit cât. Și uite din 150 s-au făcut 185 Lei.
Păi e frumos așa? Cine v-o mai da vouă ceva de acum…”.
„Măcar te-a întrebat”
În comentarii, și alții relatează situații asemănătoare sau critică atitudinea chelnerului.
„Nu lăsam nici 1% dacă mă lua direct cu „cum facem cu bacșișul”. Sunt alții cu meserii mai importante și mult mai grele care nu primesc nici măcar un leu în plus la final de lună. Șpaga și bacșișul ar trebui să dispară din cultura românească.”
„Măcar te-a întrebat. Vineri seară am ieșit la un restaurant, am cerut notă cu cardul, a venit cu POS ul deja pregătit am pus telefonul și am plătit. Mă căutăm deja în portofel să las tips, pun 20 de lei și mă uit pe telefon notă 200 de lei în cap. Mă gândesc ..băi ce ciudat, așa o sumă fixă, când mă uit pe bon era trecut “Bacșiș 22buc * 1 …..22”. Îți dai seama că nu am mai lăsat nimic…dar deja e nesimțire să pui fără să mă întrebi.”
„Am mai întâlnit și pe-afară practica asta. Sunt unele restaurante unde de drag lași, dar multe altele care nu merită.”
„Aș da review prost pe Google pentru treaba asta, mi se pare de prost gust. Dacă serviciul a fost teribil sau poate nu vrei efectiv să lași bacșiș, ce faci? Îl chemi pe chelner, îl rogi să scoată bacșișul de pe notă și se creează o mini scenă pe tema asta. Poate îți mai și spune că nu poate fi scos pentru că deja a procesat nota.”
„Abuz de încredere sau înșelăciune”
„Patronii restaurantelor care practică treaba asta mizează fix pe faptul că puțini oameni ar alege să ceară scoaterea bacșișului de pe notă, din rușine.”
„Nesimțire? Mai degrabă abuz de încredere sau înșelăciune.”
„Eu nu înțeleg cum poți să plătești fără să te uiți când știi că se fac tot felul de chestii dubioase.”
„Personal, las aproape mereu bacșiș, dar nu mult, și în funcție de serviciu: serviciu deplorabil, nu mă lași să mânânc în pace – zero; serviciu okay, nimic de povestit, nici de bine nici de rău – rotunjesc să fie suma rotundă (adică să se termine în 5 sau 0, gen 50 lei, 65 de lei etc); doar dacă cumva este serviciu excepțional de bun, atunci mă simt și eu un pic mai generos, dar și atunci depinde de cât am cheltuit. Mai mult de 10% oricum nu aș lăsa decât poate la sume mai mici (la 30 de lei de exemplu poate las 5 lei, dacă a fost super serviciul).”
„Ospătar care insistă că vrea bacșiș cu cardul? Ceva nu miroase bine. Doar dacă aveai față de angajat anaf. Eu, când am cerut nota, i-am spus omului din prima: plătesc cu card, nu trece bacșișul. A fost mai mult decât încântat să primească cash”.
