Într-un dialog cu 7IAȘI, deputatul Marius Ostaficiuc a vorbit despre cum s-a schimbat poziția României în ultimia perioadă, după declanșarea războiului din Ucraina, în raport cu Uniunea Europeană, cu Alianța Nord-Atlantică, dar și cu Republica Moldova. Cu privire la acest ultim aspect, Ostaficiuc apreciază că România ar trebui să acorde un interes mult mai mare relației cu statul vecin și că „ Mai mult ca oricând, Maia Sandu și echipa ei au nevoie de sentimentul că nu sunt singuri”.
Nu în ultimul rând, parlamentarul PSD nu ezită să recunoască faptul că încrederea românilor în politicieni este în continuare scăzută.
Dialogul complet, în rândurile de mai jos:
Domnule Marius Ostaficiuc, pentru început, cum ați descrie mandatul de Parlamentar pe care l-ați avut până acum?
Trebuie să admit că a fost mai dificil decât credeam. Viața de parlamentar le apare multora ca una lipsită de griji. Credeți-mă, dacă te iei în serios, dacă îți respecți alegătorii și, în general, dacă îți iubești orașul pe care îl reprezinți, nu mai este atât de simplu. Mai mult, pe parcursul acestui mandat am avut de-a face cu o pandemie și cu un război. Tipul de decizie pe care îl iei, politic sau administrativ, trebuie să țină cont nu doar de ce ți se pare ție că e important acum și aici, ci de o mulțime de contexte și nuanțe la care trebuie să fii atent.
Credeți că a evoluat încrederea românilor în clasa parlamentară?
Mi-aș dori să ofer un răspuns afirmativ acestei întrebări, însă, din păcate, în continuare încrederea românilor în politicieni este scăzută. Toate bâlbâielile clasei politice, toate deciziile conjuncturale, toate sucelile și răsucelile nu ne fac demni de încredere. E ca într-un parteneriat civil în care unul dintre parteneri începe să aibă un comportament impredictibil. Am fost foarte atent la aspectul acesta: să nu mă dezic de propriile mele principii, să nu neg azi ceea ce am spus ieri, să rămân constant în atitudine și în valorile pe care le promovez. Problema e că ești mereu luat la pachet, ba cu grupul, ba cu întreaga clasă politică.
Cum apreciați poziția românilor și a României în războiul din Ucraina?
Să știți că războiul, dincolo de consecințele teribile pe care le are, m-a făcut să fiu mândru că sunt român. Reacția românilor, ajutorul prompt, necondiționat pe care l-am oferit vecinilor noștri ucraineni au impresionat o lume întreagă. Poate stăm prost la alte capitole, însă la capitolul umanism am demonstrat că avem calități pe care alții nu le au. Poziția oficială a României e justă, specifică unei țări NATO care împărtășește un set de valori specific secolului XXI.
V-ați implicat direct în diferite acțiuni de ajutorare.
Prefer să nu vorbesc despre asta. Nu au fost acțiuni menite publicității. Mi se pare îngrozitor să încerci să îți construiești imagine pe suferința altora.
Cum credeți că va evolua acest conflict? Avem motive să fim îngrijorați în legătură cu posibilitatea unui conflict nuclear?
Cred că mai repede sau mai târziu, conflictul ruso-ucrainean va deveni unul de tip „rece”. Istoria ne-a mai oferit astfel de exemple. Refuz să cred că omenirea ar putea ajunge în fața unui război nuclear. Ar fi absurd. Nimeni, dar absolut nimeni nu are nimic de câștigat din asta.
Chiar dacă România s-a poziționat corect, unele țări ne țin în suspans privind intrarea în spațiul Schengen.
Vedeți că lucrurile evoluează rapid, iar veștile bune alternează cu cele mai puțin bune. După votul covârșitor din Parlamentul European în favoarea aderării, a venit decizia parlamentarilor olandezi. Nu este un veto împotriva României, dar este o rezoluție care ne poate crea probleme. România a demonstrat că e dispusă să renunțe la calcule politice și să își dorească cu adevărat o serie de reforme esențiale. România nu mai este un pion lipsit de importanță pe care mai marii Europei să îl mute de colo-colo pe hărțile diferitelor interese. În plus, geo-strategic, în noile contexte, importanța României a crescut. De aceea cred că atitudinea Olandei nu mai are legătură cu principiile de funcționare ale spațiului Schengen, ci cu alte interese care au mai fost enunțate și cu alte ocazii. E important să știm să ne jucăm bine cartea, e important să știm să negociem. Nu în nume propriu, ci în numele interesului de țară.
Unii comentatori insistă pe faptul că, în prezent, România are relații mai bune cu Statele Unite decât cu Uniunea Europeană.
E posibil să aibă dreptate. Am întreprins în ultimii ani câteva călătorii în SUA și, într-adevăr, m-am convins că România este percepută ca un partener serios. Ceea ce mi se pare relevant e că tonul cu care SUA ne vorbește nu este unul de superioritate, ci unul de egalitate. Trebuie să fim corecți și să admitem că poziția lui Mircea Geoană în structurile de conducere NATO a contat mai mult decât sunt unii dispuși să recunoască. Domnul Mircea Geoană, dincolo de alte competențe pe care le are, manifestă și acea formă de patriotism care îl determină să facă un lobby constant țării al cărei cetățean este.
Vi se pare că mai există în mediul politic românesc nuclee filo-ruse, puneri la îndoială a profitabilității relațiilor cu Vestul?
Da, încă există, însă mi se par tot mai marginale. Ele vin nu neapărat dintr-o convingere, ci din nevoia de a întreține o agendă de tip extremist. E la modă în Europa să ai voci de extremă dreapta sau de extremă stânga. În perioada pe care o traversăm, însă, echilibrul clasei politice mi se pare esențial. Pe de altă parte, însă, dincolo de politicieni, există nu puțini români care au ajuns la concluzia că apartenența la UE nu le-a îmbunătățit viețile. Criza nu e, însă, doar a românilor. Cred că devine tot mai evident conturul unei crize mondiale. Unii analiști cred că deja suntem în interiorul acestei crize, alții o văd doar ca prefigurată. Cert este că trebuie să fim pregătiți.
În ultimii ani v-ați manifestat frecvent în favoarea strângerii legăturilor cu românii de dincolo de Prut.
Observ cu îngrijorare că interesul României pentru Republica Moldova este ocazional, fluturat la momente festive. În orice caz, inegal și lipsit de coerență. Ne manifestăm solidaritatea la cel mai înalt nivel, apoi urmează perioade lungi de tăcere, de pasivitate. Mai mult ca oricând, Maia Sandu și echipa ei au nevoie de sentimentul că nu sunt singuri. Nu e deloc confortabil ca spațiul aerian să îți fie traversat de rachete rusești, cum știți că s-a întâmplat. Nu e deloc confortabil să fii tratat ca un stat mic și al nimănui. România trebuie să se poziționeze ferm în această chestiune și să-și asume cât mai explicit și cât mai frecvent relația de solidaritate necondiționată cu românii de dincolo de Prut. Am fost și rămân un avocat al ideilor unioniste. Intrarea Ucrainei și a Republicii Moldovei în Uniunea Europeană, deși le apare multora ca fiind utopică în momentul de față, ar modifica esențial relațiile politice ale României cu aceste state. Am depăși nivelul emoțional al discuției și am pune bazele unor legături mult mai profunde.
Cum apreciați evoluția viitoare a României în Uniunea Europeană?
Trebuie să rămânem demni, să spunem stop atunci când ni se pare că se merge prea departe cu impunerea unor principii sau legi care ne sunt defavorabile. Trebuie să ne cîștigăm acel respect național de sine și să ajungem să vorbim cu state precum Franța sau Germania de pe poziții de egalitate. Nu trebuie să ne pierdem identitatea, însă, în același timp, trebuie să rămânem deschiși și cooperanți. Ca și în viață, și în politică există întotdeauna o cale de mijloc, o cale a înțelepciunii.
