PSD Iași este fracturat, iar interviul realizat de 7IAȘI cu deputatul PSD Marius Ostaficiuc dovedește faptul că filiala s-a așezat pe un butoi cu pulbere. Ostaficiuc este unul dintre cei mai longevivi „oameni de partid”: a lipit afișe, a fost consilier local și consilier județean. El nu face un secret din conflictul din PSD Iași și care l-a găsit poziționat de cealaltă parte a baricadei. „ Ca unul aflat de peste două decenii în PSD Iași, am devenit indezirabil pentru un om de afaceri ce și-a comandat „haine” de social-democrat”, descrie Ostaficiuc stadiul în care a ajuns relația sa cu președintele filialei județene, senatorul Maricel Popa.
Deputatul PSD a vorbit și despre imagine pe care o are județul Iași în Parlament, imagine puternic afectată de dosarele penale ale liderilor politici locali. Trei remarci făcute de acesta în acest sens:
- „Când fostul primar e în penitenciar, iar actualul primar e olimpic la dosare penale, nu mai vorbim despre un simptom superficial, ci despre o maladie cronicizată”
- „Ce nu a fost bun? Faptul că încă nu am reușit să scoatem Iașul dintr-o anume izolare, faptul că, atunci când vine vorba de marile proiecte, cei de la Centru încă sunt refractari și au tendința să încetinească, ba chiar să blocheze cursul firesc al lucrurilor”
- „E frustrant, e scandalos că Iașul e depășit ca fonduri primite până și de multe comune din România”
Interviul complet în rândurile de mai jos:
De ce s-a ajuns la schimbarea dvs din calitatea de lider al organizației municipale PSD Iași și ce s-au schimbat de atunci în filială?
Răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de complicat. În primul rând, s-a dorit un fel de reformare a PSD Iași, însă nu una de substanță, ci pe formula „oamenii mei”, „echipa mea”. Una din trăsăturile de caracter ale lui Maricel Popa, președintele PSD Iași, este suspiciunea. De aici obsesia lui că toți îi vor capul, că toți îl urmăresc și îl sabotează. În al doilea rând, există o tendință generală de a discredita oamenii de partid, acei oameni care au crescut odată cu partidul, au luat-o de jos și nu au mai făcut diferență între viața personală și viața partidului. Acest tip de politicieni a devenit suspect în ochii unora care vor doar să utilizeze partidul pentru scopuri foarte concrete. Una e să vezi într-un partid concepte, idei, principii, alta e să-l privești ca pe un bussines de moment sau ca pe o pârghie pentru afacerile pe care le derulezi. Ca unul aflat de peste două decenii în PSD Iași, am devenit indezirabil pentru un om de afaceri ce și-a comandat „haine” de social-democrat. Uneori „hainele” acestea îi intră la apă, alteori îi sunt foarte largi; în ambele cazuri, cel ce le poartă devine ridicol.
De ce PSD Iași nu a conturat nici până la această oră un candidat la alegerile locale pentru Primăria Iași, în condițiile in care organizația PNL, principalul contracandidat, pare decisă să meargă tot pe mâna lui Mihai Chirica, un personaj cufundat în probleme penale?
Întrebarea aceasta și-o adresează și electoratul PSD Iași, în marea lui majoritate. E un electorat tot mai bulversat, un electorat care nu mai înțelege pe cine să-și focalizeze atenția și care, desigur, asemenea cetățeanului turmentat din Caragiale, nu va mai ști cu cine să voteze. Absența unei figuri care să se dezvolte ca un potențial candidat cu succes la Primăria Iași e legată tot de dorința lui Maricel Popa de a fi unicul, irepetabilul, inconfundabilul lider. La umbra sa nu trebuie să crească decât vegetație joasă, eventual buruieni. Mulți colegi din PSD se întreabă ce dorește cu adevărat dl Popa, care sunt mizele lui politice, care sunt strategiile lui. E imposibil de răspuns la astfel de întrebări dintr-un singur motiv: nici măcar dl Popa nu știe ce vrea.
Ați fost singurul lider al PSD Iași care a spart embargoul impus de Maricel Popa și ați participat la festivitatea organizata de CJ cu ocazia a 30 de ani de existență. De ce ați ignorat decizia partidului?
Nu există nicio decizie a partidului pe acest subiect. Nu a existat nicio consultare, nici o hotărâre scrisă, nicio formă de comunicare. Am aflat din presă că PSD Iași, prin domnii Popa și Stanciu, au decis boicotarea evenimentului. Când? Cum? Alături de cine? Nu aș putea să vă răspund. În altă ordine de idei, am decis să particip pentru că mi s-a părut o idee foarte bună, non-politică, aceea de a celebra trei decenii de administrație ieșeană. Eu însumi am fost consilier județean și am avut acces din interior la imaginea profundă a administrației ieșene. Faptul că la dineul festiv nu s-a făcut politică arată că toată lumea a înțeles un principiu fundamental: administrație nu este politică. Ea are nevoie, pentru a se pune în act, de voință politică, însă în esența ei nu este politică. Uitați-vă la profilul lui Lucian Flaișer. E modelul perfect de administrator care, din când în când, foarte rar, s-a manifestat ca politician. M-am bucurat să-l revăd și să-l reaud vorbind despre Iași. Experiența lui de 12 ani în administrația ieșeană încă ar putea fi utilă celor dispuși să-l consulte.
Ce a fost bun și ce nu în doi ani de mandat că parlamentar în Camera Deputaților?
Preocuparea constantă a mea, ca parlamentar, a fost orientată către punerea în aplicare a principiilor Partidului Social Democrat. Am încercat și am reușit să mă integrez în grupurile parlamentare din care am făcut parte, am încercat și am reușit să devin un politician activ în interiorul Comisiilor în care am fost cooptat la nivelul Camerei Deputaților. Nu cred că, în plan local, e cineva care să conteste faptul că am fost și sunt foarte activ. Nu uitați că „activismul”, cu toată tenta lui peiorativă, tot de la „activ” provine. Ei bine, nu pot să fiu activ doar la mine acasă, la Iași. Am dus această voință de a face, de a mișca lucrurile și la București. Nu reiau aici tot ce am făcut în Parlament, mai ales că totul e public și poate fi aflat cu un click pe Camera Deputaților, de la luări de cuvânt, până la interpelări, inițiative și propuneri legislative. Ce nu a fost bun? Faptul că încă nu am reușit să scoatem Iașul dintr-o anume izolare, faptul că, atunci când vine vorba de marile proiecte, cei de la Centru încă sunt refractari și au tendința să încetinească, ba chiar să blocheze cursul firesc al lucrurilor.
Cum vede omul Marius munca deputatului Ostaficiuc în prima jumătate de mandat?
Omul Marius își face din când în când reproșuri pentru că a neglijat părți importante din viața personală, mai ales că politicianul Ostaficiuc nu încetează să promoveze principiul familiei. Acesta ar fi un paradox pe care îl recunosc: promovez familia, însă îmi neglijez uneori familia. Din fericire, ai mei m-au înțeles și m-au sprijinit în toată această perioadă. Uneori, omul Marius îl suspectează pe deputatul Ostaficiuc de acel sindrom al workoholiei, imposibilitatea de a te opri din muncă. Nu știu cum se tratează și nu sunt sigur că aș vrea să fiu tratat de așa ceva.
De ce are nevoie Iașul pentru a fi vizibil la București?
De lideri veritabili, de lideri curați, cu voci puternice, cu autoritate. De lideri care să aibă în spate un electorat numeros, nu rămășițele de după un absenteism crunt. Din păcate, problema aceasta devine una structurală la nivel de Iași. Când fostul primar e în penitenciar, iar actualul primar e olimpic la dosare penale, nu mai vorbim despre un simptom superficial, ci despre o maladie cronicizată. Aceeași situație e la Consiliul Județean. Întâi am avut cazul Cristian Adomniței, asfaltul lui Maricel Popa, apoi tabla lui Costel Alexe. Toate astea se decontează, din păcate, iar dincolo de deficitul de imagine, înregistrăm și un cât se poate de real deficit economic. Uitați-vă la recent alocatul buget al sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată. E frustrant, e scandalos că Iașul e depășit ca fonduri primite până și de multe comune din România. Ce să mai vorbim de competiția cu marile orașe? Bugetul local a depins întotdeauna de calitatea și intensitatea lobby-ului pe care îl faci din teritoriu. Să fim bine înțeleși, nimeni nu îți bagă nimic în traistă numai așa, pentru că ai tu traistă. Cine să facă acest lobby? Da, îl facem noi, parlamentarii, însă numai noi știm de câte ironii avem parte pe mână descinderilor de la Primărie și a dubelor în care urcă pentru plimbări la parchete liderii noștri locali.
Un gând pentru ieșeni la final de an…
Îi asigur pe ieșeni că, mai repede sau mai târziu, vom ieși la lumină. Iașul este un oraș remarcabil, cu o istorie care ne obligă să fim la înălțime și noi, cei din prezent. Pentru asta, însă, trebuie să ne facem curățenie în curte și să reconstruim imaginea unui oraș liber, demn, puternic. Le doresc ieșenilor Sărbători liniștite, cu sănătate și voie bună.
