Anul 1859, an de o însemnătate crucială pentru istoria noastră ca neam, anul în care s-a reînălțat însăși naționalitatea română, reprezintă punctul de plecare al statului național ce urma să se desăvârșească la 1918.
Istoria nu trebuie uitată, de aceea, suntem datori să amintim că primele planuri de unire s-au făcut aici, la Iași, încă din anul 1856, când un grup de 21 de unionişti, în frunte cu Mihail Kogălniceanu şi Vasile Alecsandri, punea bazele actului istoric ce avea să se împlinească trei ani mai târziu.
Începută la 5 ianuarie la Iași, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, desăvârșită prin alegerea unanimă a acestuia și în Țara Românească, Unirea Principatelor Române este actul prin care, în această zi, poporul cel românesc, unit „în cuget și simțire”, a ales un domn și a făurit o țară.
După ani în care drumul spre îndeplinirea acestei dorințe a fost întrerupt de atitudinea marilor puteri de atunci ale Europei, venise vremea ca cei de o parte și de alta a Milcovului să trăiască într-un singur stat, să fie o singură națiune condusă de un singur domn.
La 24 ianuarie 1859, pentru prima oară, poporul a fost chemat să aleagă, cei care aveau puterea deciziei au ascultat vocea țării. Dorința unui ideal de veacuri scria o nouă pagină a istoriei naționale: țărani, oameni simpli sau politicieni ai vremii alegeau cu unanimitate de voturi un singur domn: Alexandru Ioan Cuza. Gestul lor a fost socotit ca fiind „o sublimă prestaţie în contra hotărârii acelora care au vrut să fie despărţite Moldova şi Ţara Românească”.
Suntem datori ca prin ceea ce vom face, să reconstruim și să perpetuăm povestea statalității românești pentru a putea privi cu demnitate în urmă, pentru a ne putea ridica la înălțimea idealului înaintașilor noștri.
De aceea, dați-mi voie să închei prin a repeta îndemnul domnitorului Cuza:
„Vă iubiţi patria, veţi şti a o întări! Să trăiască România!”
Maricel Popa, Senator PSD Iasi
