Regiunea istorică a Bucovinei este recunoscută atât în ţară, cât şi peste hotare, pentru mănăstirile sale, construite de domnitorii moldoveni. Toate au biserici incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO şi fiecare dintre ele iese în evidentă printr-o culoare deosebită: albastru la Voroneț, roșu la Humor, galben la Moldovița şi verde la Sucevița.
Mănăstirea Voroneț
Supranumită „Capela Sixtină a Estului”, Mănăstirea Voroneţ este una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica din incinta sa a fost ridicată în 1488, într-un timp record pentru acea vreme (3 luni și 3 săptămâni) şi se numără printre puținele puținele lăcașuri de cult din nordul Moldovei care păstrează, în mare parte, arhitectura inițială. Pictura a fost realizată în timpul lui Ştefan cel Mare şi iese în evidenţă prin frescele exterioare cu personaje biblice viu colorate, pictate în ipostaze fireşti şi unde elemente religioase se împletesc cu elemente de folclor (ex: arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). Culoarea predominantă este o nuanță de albastru unică (motiv pentru care se numește şi albastru de Voroneţ), a cărei formulă chimică s-a pierdut în negura timpului. În biserică se află mormântul sihastrului Daniil şi al mitropolitului Grigore Roșca. Mânăstirea construită în jurul bisericii este una de maici şi funcționează din 1991, viaţa monahală fiind reluată atunci după o întrerupere de 206 ani (din timpul anexării Bucovinei la Imperiul Habsburgic).
Mănăstirea Humor
Mănăstirea Humor a fost construită în 1530, în perioada domniei lui Petru Rareș, la inițiativa unui înalt demnitar politic, logofătul Toader Bubuiog. Odată cu o biserică de piatră, ctitorul a ridicat chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În 1641, domnitorul Vasile Lupu a înconjurat ctitoria logofătului cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje. Biserica a fost pictată inițial în timpul logofătului, însă a trecut de-a lungul timpului prin mai multe evenimente care au afectat-o. Importante lucrări de restaurare a ansamblului mânăstirii au avut loc în anii 1960-1970, ultima perioadă fiind dedicată picturii. Biserica a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, a căror unicitate şi unitate este dată de frecvența diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte cu valoare documentară și artistică, printre care o catapeteasmă sculptată artistic și aurită din secolul al XVI-lea, un jeț domnesc din lemn, tot din secolul al XVI-lea și având pe montanții spetezei câte un cap de bour şi 6 icoane de dimensiuni mari, pictate în secolele XV-XVI.
Mănăstirea Moldovița
Mănăstirea Moldovița a fost ctitorita de domnitorul Petru Rareș (fiul lui Stefan cel Mare), în 1532, şi este cea mai mare dintre bisericile ridicate în perioada de înflorire a stilului moldovenesc. Ea a fost împrejmuită de Petru Rareș cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe. Arhitectura bisericii mănăstirii îmbină elemente de artă bizantină și gotică, însă faţă de stilul moldovenesc tradițional aduce în plus dimensiuni mai mari, o tendința de înălțare și de zveltețe. Asemenea celei de la Mănăstirea Voroneț, pictura prezintă tendința de umanizare a figurilor divine şi aduce multe din sentimentele omenești în scenele evanghelice. Unicitatea picturii este dată şi de culoare predominantă, galben.
Mănăstirea Sucevița
Atestată documentar la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul, Mănăstirea Sucevița este ctitorie comună a familiilor Movileștilor (boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei şi Țării Românești). Arhitectura lăcașului de cult îmbină elemente de artă bizantină și gotică cu elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Edificiul păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui Ștefan cel Mare, cu pridvorul închis, însă face notă discordantă cu două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasați mai târziu pe laturile de sud și de nord, ecou al arhitecturii muntenești. Sucevița este ultima dintre mănăstirile cu picturi exterioare, fiind considerată testamentul artei medievale românești. Frescele, comparate cu marile capodopere europene, sunt dominante de culoarea verde. Dintre picturile exterioare, cea mai impresionată este Scara virtuților, de pe latura nordică, care înfățișează lupta dintre bine si rău – încercarea omului de a păși spre perfecțiune, pentru a redobândi chipul pierdut din cauza căderii în păcat.
(Sursa: Yahoo!News)
