despre morțile care ne arată cum trăim
Oricît dezgust mi-ar fi provocat procurorul TV manipulator & pensionat C. T. Popescu, textul lui recent despre răposatul Arșinel, foarte dur, mi se pare 95 % exact. Și util. Desigur, doar pentru cei care mai țin la minima igienă mentală și la principiile demodate care nu aduc, de obicei, vreun cîștig vizibil în viața cotidiană.
Cînd invocă, lătrat sau mîrîit, respectul pentru doliul din zilele de după moartea munamentului teatraloid, majoritarii cuvioși & indignați, cu spume pioase la colțul gurii, ar face bine să observe un lucru elementar : dacă n-ar da buzna, în spațiul public, cu șuvoiul mîlos de vorbe celebratoare, false și cleioase, n-ar mai fi atît de vehemente nici puținele reacții sanitare.
Dacă mititeii verbali & funerari, cu muștar gonflabil și bicarbonat stilistic, n-ar face dintr-un mediocru de cartier un Arșinelie Bloca al teatrului umoristic, umplînd toate ecranele cu ditirambi de carton și mutre spășite la foc automat, probabil că uaminii răi și pâgîni, care nu recunosc valuarea și calcă peste sicriul maiextrului Arșinelie PoloBoca, și-ar vedea de ale lor, amintindu-și doar că, odată, au existat oameni numiți Constantin Tănase, Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Marin Moraru. Dar, desigur, sacrilegiu e cînd îl pui pe Nichita Stănescu lîngă Eminescu, nu cînd un jmeker ieftin și parșivel e împins, pe ușa din spate, în panteonul cu uriași adevărați.
Deci, nestemați tovarăși & pr’eteni, nu e vorba despre răposatul Arșinel-Parșivel și mediocritatea lui cu bulbuci , sau despre lipsa de respect pentru zilele de doliu, ci despre reacția la obiceiul toxic, fariseic, majoritar și nerușinat de a face din desert turcesc – bici atomic, sau din coadă de Grivei dîmbovițelean – sită de mătase chinezească.
Ca să nu mai spunem că, într-o țară normală, o celebritate care făcea ce a făcut celebrozitatea Arșinel, în cazul transplantului său ultra-preferențial, imoral și ilegal, ar fi avut parte de un oprobiu public îndelungat și greu, ba chiar și de consecințe penale. Dar … ah, daa, maiextrul a făcut să rîdă milioane de ovine mioritice, deci nu mai contează că un om pe moarte și familia lui au plîns, dați la o parte de hohotele satisfâcute din spatele pacientului Arșinel Alexandru.
Da, acest soi de celebrare funebră și plină de falsitate e un obicei popolar îmbibat cu tumoralitate morală și psihologică. Iar Arșinel-mortul-minune e doar un mic episod din serialul vîrfuit de monștri sacrali sau cerbicali precum Adrian Păunescu și C. V. Tudor, adică producători cancerigeni de mentalitate alienantă. Adică indivizi care, pe baza unor abilități sau talente, reale sau exagerate, au fost exonerați, prin opiniunea maselor largi, popolare, de vina extrem de mare a răului perfid și deformant pe care l-au inoculat, ani la rînd, în mintea majoritară a nației romîneze.
Despre asta e vorba, tovarăși creștini de duminică dimineața : despre profeți mincinoși și efectul lor malign. Despre măscărici mici urcați în amvon, despre Caiafe care au luat în arendă altarele și fac striptiz pe Dealul Căpățînii. Și despre turma care aplaudă zelos și strigă, între două rîgîieli de la mici și-o halbă rece, cu spumă, ,, Baraba ! ,,. Iar numele lor e Leghiune.
Scuzaț’ patetismul de înmormîntare, cre’că e de la clopotele de peste drum. Hai, funeralii plăcute vă urez ! Și nu uitați : Stela și cu Arșinel / Stau în rai ca la hotel.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
