Un foarte cunoscut om de afaceri din Iași, care a dorit să-și păstreze anonimatul, ne-a relatat câte ceva din experiența sa de anul acesta la Untold. E al treilea an când participă la celebrul Festival clujean de care, spune omul de afaceri, se simte dependent. Aflați în cele de mai jos cât a cheltuit în cele patru zile, ce experiențe a încercat și cu ce sentimente a revenit la Iași.
Anul acesta am stat la Cluj patru zile, adică toată perioada Untold-ului. De altfel, în fiecare an mi-am rupt din timp pentru acest Festival pe care l-aș numi, fără să ezit, de poveste. Un Festival care crește de la an la an. Față de edițiile trecute, organizatorii au propus acum un număr mai mare de scene. În afară de scena principală mai erau, cred, șapte scene. Plus o creștere a numărului de „activări”, acele soluții de petrecere a timpului pe care fiecare partener Untold era obligat să le ofere.
Zonele active și poveștile lor
Concret, fiecare dintre parteneri trebuia să participe la marea poveste Untold cu propria sa ofertă de poveste. S-a ajuns până acolo încât în fiecare bucățică din parc exista câte o zonă activă.
Dau doar câteva exemple: Absolut Home – făcut de cei de la Vodka Absolut, punct de întâlnire, răscruce între scene în care serveai tot felul de cocktailuri; Instalația Winston – puteai zbura cinci minute; erai echipat cu un costum special, iar un jet de aer activat sub tine te urca la 8 metri; câștigai astfel 5 minute de libertate în aer; Cornerul Avon – scrâncioburi îmbrăcate în flori, fete costumate în prințese, fantastic de frumos vizual; Casa Tatuajelor – tatuaje nepermanente, spectaculoase; te puteai vopsi, machia, deveneai, pe bani puțini, cine voiai; Trenul Discotecă al unui furnizor de echipamente audio a fost pentru mine cel mai tentant loc de divertisment; am petrecut acolo o seară alături de DJ foarte cunoscuți; Piscina Urbană a celor de H&M, unde te puteai răcori; Scena Day Dreaming – s-a bucurat de un mare succes, plină permanent – făcută de cei de la Kauflad, care au creat un decor de poveste, cu butaforii magice. Alte amenajări surprinzătoare: spații în care îți încărcai telefonul de la un generator de bicicletă pe care trebuie să pedalezi. Apoi Untold Ice, o roată care te urca deasupra Festivalului, model London Ice, la o scară ceva mai mică. Repet, sunt doar câteva exemple de zone active unde, foarte important, nu plăteai nimic.
Cât am cheltuit
Anul acesta, cifrele oficiale indică 35 milioane de euro încasări, sumă colosală pentru România, însă perfect explicabilă dacă o raportăm la numărul de bilete vândute: 320.000. În ce mă privește, am lăsat la Cluj aproximativ 1.500 de euro. 700 de euro m-a costat apartamentul. Suma pare mare, însă am avut parte de un super apartament, poziționat ideal. 200 de euro am dat pe biletele de avion, iar 100 de euro m-a costat abonamentul propriu-zis la Festival. În cele patru zile, am cheltuit pe mâncare, băutură și alte mărunțișuri încă vreo 500 de euro. Ajung la un total de 1.500 euro lăsați în orașul lui Emil Boc. Imaginați-vă că au fost încă vreo două sute de mii de oameni care, în medie, au lăsat sume similare. Bine, nu toți au cheltuit 1.500 de euro. Au fost, însă, cel puțin 10.000 de participanți – cei din zona VIP – care au cheltuit mult, mult mai mult.
Nu pot, ca om de afaceri, să nu admir mecanismul financiar formidabil pe care cei de la Untold și autoritățile publice clujene l-au pus la punct. Acționarii Untold au externalizat toate serviciile, și-au negociat foarte bine prețurile, așa că au ieșit clar în câștig. La bugetul orașului cred că au intrat câteva milioane de euro. Mall-ul lui Iulian Dascălu plin până la refuz, centrele comerciale neîncăpătoare, cafenelele pline. Nu cred că există comerciant în Cluj care să nu fi resimțit favorabil efectele Festivalului. De exemplu, în tot Clujul nu găseai o singură mașină de închiriat. Alt exemplu: cei de la Dorna au adus 1, 2 milioane sticle de apă, pe care le-au terminat în primele două zile. Erau înnebuniți că nu știau de unde să mai aducă.
În treacăt fie spus, boom-ul acesta economic al Clujului nu împiedică DNA să cerceteze procedurile prin care Primăria a alocat, la prima ediție, 200.000 de euro către Untold. Stai și te întrebi: ce înseamnă acei 200.000 de euro în raport cu beneficiul economic extraordinar pe care îl are orașul? Mă uitam și la acest Emil Boc, primarul Clujului, cum dansa, alături de familia sa, la 7 dimineața și cât este de iubit de clujeni…
Apoi, nu credeam că poți plăti cu o brățară, în timp real, absolut orice. Banca Transilvania a introdus acest sistem de contact-less. Dura o fracțiune de secundă să cumperi orice. Îți încărcai bărațara, apoi, când doreai să cumperi ceva, o scanai și gata. Automat, tendința e de a cheltui mai mult. Cheltuiala devine un gest, un reflex. Pe de altă parte nu poți să nu te gândești și la uriașă bază de date și-au creat organizatorii prin această brățară: au scanat peste 200.000 de buletine. Știu totul despre tine, ce-ai mâncat, ce-ai băut , la ce concerte te-ai dus.
Un loc în care descoperi o altă Românie
În mare, nu am nimic de reproșat, nici măcar ploaia din ultima zi. Poate doar că mi-ar fi plăcut să fiu la mai multe scene concomitent, pentru că muzica era excelentă și aproape că nu știai ce să alegi. Alergam mereu între scene diferite, între stiluri diferite. Știe toată țara ce nebunie a fost la Armin van Buuren, contractat pentru 3 ore, dar care a cântat, pentru că așa a simțit el, 6 ore. Sau Solomon, care începea la 1 noaptea, la Polivalentă, iar de la ora 12 nu mai puteai arunca acolo un ac. Într-un top personal, aș menționa: Ellie Goulding, Hurts, CTC, Steve Aoky, Martin Garrix. Armin van Buuren a cântat șase ore deși avea contract pentru trei ore. La Solomon nu s-a putut intra; începea de la 1 noaptea, iar la 12 intrarea în Polivalentă era oprită din cauza aglomerării.
În rest… Am adormit în fiecare dimineață la ora la care alții se trezesc, am mâncat cel mai bun sandwich cu halumi și cartofi prăjiți, am băut apă plată, am stat pe iarbă, am privit cerul, am dansat, am râs, am iubit, am fost alături de cei dragi. Untold m-a relaxat și m-a împlinit, m-a făcut să descopăr o altă Românie. Din punctul meu de vedere, Untold a adus o evoluție României, pe linie artistic-muzicală, de cel puțin zece ani. Și nu doar muzical, ci și civilizațional: oameni care stau la coadă să arunce un pet la tomberon! M-am întors de la Untold în negurile de la Iași și m-am deprimat brusc. Copaci rupți, străzi pustii, oameni triști. Ce să fac?! Mă gândesc deja la Untold 2018…
CĂLIN CIOBOTARI
