Liviu Ene este stomatolog și pictor. Ambele sunt ocupații pe care le tratează cu seriozitate și pentru care a muncit și a fost școlit. A absolvit Facultatea de Stomatologie și Facultatea de Arte Plastice, iar timpul și-l împarte între cele două meserii pe care le practică cu pasiune. Pentru cei mai mulți dintre noi, ceea ce face Liviu Ene este o curiozitate, pentru el însă este modul său de a trăi viața de zi cu zi.
1. Când și cum ați descoperit pasiunea pentru pictură?
Pasiunea pentru pictură am descoperit-o încă din copilărie, când îmi făceam vacanțele școlare la bunicii din partea tatălui, la Vaslui. Bunica mea fiind învățătoare, ne cumpără la fiecare nepot câte un caiet și pe fiecare pagină în colțul din stânga sus lăsam spațiu pentru desen, restul spațiul fiind alocat pentru scris. Noi abia așteptăm să terminăm de scris pentru a trece la colorat și desenat. Mai târziu, la finalul clasei a opta, l-am rugat pe tatăl meu să mă înscrie la Școala Populară de Arte Iași. În urma examenului am intrat la această școală unde am avut-o profesor pe Artist Plastic Viorica Bălan, membru UAP. Aici am învățat ce înseamnă paginația (introducerea în pagină a compoziției), desenul, tehnici de compoziție, culoare, etc. Mai târziu, după ce am absolvit facultatea de stomatologie, acest hobby s-a dovedit a fi o pasiune extremă, așa încât am absolvit facultatea de Arte Plastice George Enescu la zi, la clasa profesor Zamfira Bârzu.
2. Cum reușiți să îmbinați cariera de medic stomatolog cu pictura?
Excelent! Nu este nici o discrepanță între cele două, ci mai curând o completare. Asta pentru că și stomatologia este o artă, arta dentară, în care zâmbetul este prioritar.
3. Care sunt artiștii care v-au marcat parcursul creativ?
În primul rând Van Gogh, deoarece inexplicabil l-am simțit foarte aproape de sufletul meu. Dintre artiștii români, N. Tonitza, Ștefan Luchian, Corneliu Baba, fiecare având sensibilitățile și punctele lor de vedere în artă. M-a impresionat în mod deosebit Vasili Kandinsky, precursorul artei abstracte, Joan Miro – Spania. Dintre pictorii olandezi îmi place și faimosul pictor Rembrandt, iar din perioada modernă, Salvador Dali, Picasso și Roger Bacon.
4. Cum arată o zi din viața dumneavoastră de artist plastic? Aveți momente când vă simțiți mai predispus să pictați?
Îmi amenajez atelierul, apoi trec de la conceperea ideii la transpunerea ei pe pânză. Momentele în care sunt mai predispus spre a da viața unei pânze albe, sunt cele în care soarele este determinant ca bucurie și trăire.
5. Care sunt temele pe care preferați să le abordați?
Prefer temele abstracte. În general am trecut cam prin toate curentele artistice de la realism, impresionism, expresionism, postexpresionism, cubism, suprarealism spre abstract. Pictorul elvețian Paul Klee a fost determinant în găsirea căutărilor mele.
6. Care este culoarea preferată atunci când pictați? De ce?
Albastru în general și toate nuanțele frumoase de gri. Fiecare culoare are o anumită vibrație electromagnetică pe care o percepem la nivelul retinei și apoi la nivel spiritual. Albastrul este o culoare angelică care trimite spre meditație. Griurile fac casă comună cu toate culorile. Aceste griuri trebuie să fie griuri colorate, provenind din amestecul culorilor complementare și nu un gri industrial, din amestecul nonculorilor alb și negru.
7. Care este cea mai frumoasă parte a acestei pasiuni?
Împlinirea visurilor. Adică ceea ce am gândit să se transpună în fapt, să îmi placă și să simt că mă relaxez și să uit de factorul spațiu-timp. Pe de altă parte, acest lucru ca să devină o operă de artă, unul din criterii ar trebui să fie acela de a place și privitorilor, care sunt cei mai drastici critici.
8. Unde putem găsi și admira lucrările dumneavoastră?
Particip anual la expoziții de grup și cel puțin o dată pe an, organizez o expoziție personală. Cele mai recente expoziții s-au desfășurat la Galeria Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Victoria, Muzeul Unirii.
În mediul virtual mă găsiți pe site-ul meu: www.adrianene.com sau pe Facebook: Liviu Ene Paintings
9. Ați fost tentat să încercați și altă formă de exprimare artistică?
Da, prin muzică. Practic cântatul la pian de la vârsta de 8 ani. Am învățat cu mai mulți profesori în particular, apoi a rămas ca un hobby. Mă pasionează muzica clasică, în special cea de pian (Beethoven, Chopin), jazz, iar aici Negro Spirituals și gospel.
10. Se poate trăi în țara noastră doar din pictură?
Eu cred că nu. S-ar putea dacă ar exista o verigă lipsă din acest lanț, care se cheamă impresariat artistic. Artiștii căutați ar trebui să aibă impresar, care să se adreseze oamenilor cu posibilități materiale și spirituale în aceeași măsură, cu adresabilitate către galeriile de artă și care ar face mai bine legătura cu călătoriile în străinătate și expozițiile în diferite locuri cunoscute, la diferite saloane.
11. Mai este apreciată pictura în România? Mai există oamenni pasionați care să investească în acest domeniu?
Da, mai este. Acest lucru se observă prin faptul că la vernisaje sălile sunt pline. Deci lumea este doritoare să participe la manifestările artistice. La noi în țară, având în vedere puterea de cumpărare mică, sunt puțini oameni doritori de a achiziționa arta plastică; cu toate că fiecare om are o latură sensibilă și își dorește să își împodobească pereții cu lucrări care îi fac să îi vibreze sufletul și bineînțeles să îi placă ochiului, nu are capabilitatea materială de a face acest lucru.
12. Dacă ar fi să o luați de la început, ce ați alege: stomatologia sau pictura?
Ambele bineînțeles. În egală masură îmi place și stomatologia, în primul rând pentru că este o artă – arta dentară. Pe de altă parte este capabilitatea de a face bine unui om bolnav și de a-l mântui de suferință. Arta plastică este o satisfacție spirituală care se obține cu multă muncă și efort, dăruire și consecvență, tenacitate și ani mulți de studiu și care au ca rezultat opere de artă care să placă și să fie durabile în timp.
Andrei VILICHE
