Pe când era pe toate afișele ca Manager Beatrice Rancea, iar angajații operei intrați în colimatorul mneaei plăteau slujbe să scape de belea, un control al Ogrăzii de Conturi a descins în instituție, că prea băteau la cearcăn niște achiziții făcute după bunul plac al pomenitei, cei drept nu mari, dar dese. Cum nu toți inspectorii sunt degustători de operă și balet, nici cei trimiși nu erau mai breji, așa că au scos o mândrețe de raport, numai bun de dat la parchet, că puse una peste alta, moșmandele făceau o sumă deloc neglijabilă. Și cum documentele astea au un traseu foarte bine stabilit, raportul o plecat de la Iași, s-o oprit în București, cum era normal, dar nu pe vreun birou ci sub o astfel de piesă , al cărei posesor iubește opera strașnic, dar și balerine, că e mai diafane, are chicioare mișto și … ar fi și mai mult decât prieten cu manager etc., cum apărea pe afiș. Cât și cum o să steie raportul ăsta-n sertarul lui inspectorul, numai doamna știe. Domnu o uitat.
