Visul românesc, destul de diferit de cel american, capătă noi valențe autohtone în tagma celor cu salarii … de vis pentru majoritatea ce a ales să evolueze lângă prispa proprie. Așa se face că tinerii pensionarii, altfel verzi și negri la musteți, se angajează repede să mai ia câte o simbrie, că nu strică și dacă e loc, de ce nu, plus că la o seamă dacă tot vine, de ce să nu vină mai mult?
Și aici se lucrează cu dibăcie, ca nu cumva mâna bărboasă a celor ce trag cu ocheanu să nu se sensibilizeze negativ și să iasă dandana. Este cazul distinsului șăf de la polițienii locali (sau milițiști locali după alte convingeri) care se bucură de grija statului pe care l-a slujit cu abnegație, a se ceti pensie de zece miare lei noi, la care se adaugă răsplata pentru truda prezentului, vreo opt miișoare de leușteni, câștigați cu sudoarea frunții și virtute așișderea. Ș-acum vine bomboana.
Domnu șăf de la locală are în sfera de competenți și trasul de mânecă a celor ce fac case în dorul lelii ori treaba asta trebe aspru pedepsită, că se bășică arhitecții, nu-i loc de trecut cu drumurile, se strică fengshuiul etc și așa mai departe. Asta teoretic. Practic, din ce zice o parte a clienților mulțumiți, oricine calcă pe bec la capitolul amintit se poate extrage cu dibăcie dacă apelează la serviciile unui expert.
Ori cine poate fi cel mai bimbaș specialist în domeniu? Evident, dom șăf de la locală, dar pe bani. Mnealui știe legea dimpreună cu chichițele ei și consilierea de profil este cu efect garantat. În felul ăsta veniturile pă persoană fizică ale distinsului se rotunjesc, procesul fiind omis din declarația de avere la care oricum nu se uită nimeni. Noi zicem, bine că poate, că nu-i de ici colea să ai și legea pe mână, și antidotul la subțiori. Aferim, dom Florin!
