Ionuț Drăgan: „ Cimitirul privat nu este o investiție oportună în acest moment”
Constantin Gorongea : „ Nici populația și nici Biserica nu acceptă serviciile de incinerare”
Pompele funebre reprezintă o afacere de nișă de care puțini îndrăznesc să se apropie și este lesne de înțeles care sunt motivele ce stau la baza acestei reticențe. În rest vorbim despre o afacere la fel ca oricare alta, care nu poate rezista și nici nu poate crește decât cu foarte multă muncă, seriozitate și, nu în ultimul rând, putere de adaptare la schimbare. Firmele „Pompe funebre Petru Drăgan” și „Servicii funebre Ana Irina” rezistă în Iași de peste 20 de ani. De la oamenii din spatele acestor business-uri, Ionuț Drăgan și Constantin Corongea, am încercat să aflăm ce se ascunde dincolo de cortina neagră: cum au pornit această afacere, cum s-a dezvoltat, când se va vorbi la modul serios în Iași de cimitire private sau despre incinerare, dar și cum se vede viitorul acestui segment de afacere.
- Ați făcut pionerat în acest domeniu. Cum a venit ideea și cum au fost începuturile în activitatea de servicii funerare?
Ionuț Drăgan: Inițial am dorit să efectuăm doar transportul cu limuzine funerare, noi aducând în Iași primele mașini de acest fel. La început am colaborat cu cei ce vindeau sicrie și asiguram transportul acestora. Limitandu-ne doar la acest serviciu am reușit să evitam să facem concurență neloială colaboratorilor nostri,. Când aceștia au început să improvizeze și transportau sicriele, cu sau fără persoanele decedate, cu tot felul de dubițe sau furgonete, am decis să deschidem și noi o firmă de pompe funebre. Am cumpărat spațiul din Eternitate 43 și… iată-ne și azi aici, după aproape 20 de ani.
Constantin Gorongea: Pionieratul a fost foarte greu. Am plecat pe acest drum în anul 1990, când activam pe un P.F. și am construit un chioșc de tip „Radauti” (acceptat de Primărie). Am început productia si comercializarea de sicrie, foarte primitiv, întrucât la acea vreme nu existau furnizori de articole funerare. Având în familie evenimente de genul acesta, ne-am gândit să dezvoltăm sectorul serviciilor funerare complete. Din 1991 am transformat P.F.-ul în S.R.L. – ANA și IRINA și am trecut la treabă.
- Cum a evoluat business -ul și care au fost momentele de cumpănă?
Ionuț Drăgan: Momente de cumpănă au fost încă de la începutul afacerii pentru că era o problemă de mentalitate, lumea fiind bineînțeles reticentă la noile servicii oferite. Dar am reușit să trecem peste toate, iar după cățiva ani în care clienții intrau temători în firmă, am reușit să-i facem să înțeleagă că serviciile în acest domeniu sunt absolut necesare și nici pe departe așa scumpe cum își închipuiau, neexistând persoane care să nu-și permită a apela la noi, și asta fără să facă eforturi financiare deosebite…
Constantin Gorongea: Business-ul a evoluat pas cu pas, cu foarte multă muncă manuală, cu riscul de-a abandona locul de muncă unde lucram la acel moment, dar cu multă încredere în viitor. Credința în Dumnezeu, și în noi, desigur, ne-a dat forța să mergem mai departe. Desigur, modificarea legislației precum și deschiderea către occident a făcut ca populația să nu mai fie reticientă și să prievească cu alți ochi firmele de servicii funebre. Astfel, numărul clienților a crescut de la an la an, iar piața s-a dezvoltat foarte rapid.
- Activați într-un domeniu în care decizia este încă influențată de prejudecățile tradiționaliste. Cum a evoluat percepția populației legat de acest domeniu de activitate?
Ionut Drăgan: Diferentele după 20 de ani sunt incomensurabile… Nu cred că astăzi mai găsim mai mult de 10-15% dintre cei care au decese în familie care să nu apeleze la o firmă specializată în servicii funerare.
Constantin Gorongea: La noi în România, populața ține mult la respectarea tradițiilor și ritualulilor creștine. Unele dintre ele au suferit modificări de-a lungul timpului și fost adaptate la zilele noastre, dar sunt unanim acceptate și recunoscute. Noi, în strânsă colaborare cu Biserica și cu membrii familiilor îndoliate, am respectat atât ritualul creștin cât și tradițiile locale.
- Care au fost cele mai ciudate solicitări din partea clienților? Dar cele mai extravagante?
Ionuț Drăgan: Nu considerăm că există solicitări extravagante sau ciudate. Fiecare client este tratat decent și încercăm să respectăm în detaliu doleanțele sale.
Constantin Gorongea: În momentele grele, de presiune emoțională, unele solicitări ce poate par mai ciudate, țin însă tot de tradițiile locale sau specifice unor comunități, iar datoria noastră este să le tratăm ca atare, cu respectul cuvenit și deschidere către client.
- Am văzut că în țările occidentale se practică incinerarea. Cât de pregătită este populația din punct de vedere mental pentru acest pas? Dar Biserica?
Ionut Drăgan: Acest serviciu este foarte clar din punct de vedere religios: Biserica Ortodoxă nu este de acord cu incinerarea. Există persoane de altă religie sau chiar de religie ortodoxă care solicită incinerare, însă preoții nu oficiază slujbe în astfel de situații. Noi nu facem recomandări de niciun fel, iar oricum solicitările privind incinerarea sunt puține, de ordinul câtorva zeci pe an.
Constantin Gorongea: Suntem un popor creștin ortodox ce respectă tradițiile străbune. Din acest motiv nici populația și nici Biserica nu acceptă serviciile de incinerare.
- Exista târguri de profil în țară sau în Europa? Care sunt tendințele la nivel european în domeniul serviciilor funerarii?
Ionut Drăgan: Există și chiar am participat la cele mai mari. Tanexpo în Bologna (Italia), în Cehia, în Spania și în Franta. Tendințele diferă foarte mult de la an la an, însă serviciile funerare din străinătate sunt total diferite față de cele din România, unde tradiția duce la organizări complexe și destul de costisitoare. Suntem însă primii care efectuăm îmbălsămările în regim tanatopraxic, avem frigidere speciale pentru păstrarea persoanelor decedate până există documentele legale, avem singura capelă privată din Iași.
Constantin Gorongea: Există târg de profil anual și în București, unde sunt prezentate noile tehnologii in domeniu, evoluția metodelor de cosmetizare și îmbălsămare, diverse modele de sicrie, autofunebre, etc, la care încercăm să participăm cu regularitate. E drept că aceste târguri ne oferă repere și idei pentru viitor, care ne ajută să îmbunătățim serviciile prestate clienților.
- V-ați gândit să investiți într-un cimitir privat sau într-un incinerator? Cât de rentabile pot fi aceste investiții?
Ionuț Drăgan: Nu știu cât de rentabile pot fi aceste investiții atât timp cât Primăria Iași încă reușește să subvenționeze prețul locurilor de veci din cimitire. Prețul terenurilor din Iași sau din împrejurimi este suficient de mare încât, luând în calcul locurile de veci și aleele, căile de acces și celelalte investiții, să nu fie pentru moment o investiție oportună. De incinerator nici nu mai vorbim, explicațiile date anterior fiind concludente. Deocamdată nu există o clientelă pentru astfel de servicii.
Constantin Gorongea: Ne-am gândit, dar situația ne depășeste în acest moment. Pe viitor, aceste investiții pot fi pasul normal în completarea gamei de servicii a unei firme serioase de profil.
Rareș Neamțu
