Caz uluitor de aşezământ religios aflat în slujba comunităţii: mănăstirea catolică din Rediu face plasare de forţă de muncă, tratează alcoolicii şi educă preşcolarii din Păcureţ. Preotul italian slujeşte la Iaşi de 16 ani. Numai anul acesta a găsit locuri de muncă la 50 de orfani care au ieşit din Centrele de Plasament, având peste 18 ani. „Merg la firme şi mă rog să-i angajeze”, mărturiseşte părintele, mai eficient ca Oficiul Forţelor de Muncă. Pentru copiii rromi din Păcureţ a făcut o grădiniţă, unde aceştia învaţă de ce e bine să ai carte, de ce e frumos să te speli şi la ce e bună disciplina.
Dacă ai o mică afacere şi te trezeşti la uşă cu un bărbat bonom care, într-o română cântată, te roagă să angajezi un orfan, poţi fi sigur că te-a găsit don Valeriano. Un călugăr-preot catolic, stabilit în România imediat după Revoluţie, este mai eficient decât o agenţie de plasare a forţei de muncă.
Călugărul Valeriano îşi dedică viaţa marginalizaţilor: orfani evacuaţi din centrele de plasament, alcoolici, copiii rromi
Şcoala Vieţii la mănăstire
Într-o mică mânăstire catolică de pe şoseaua Rediu Tătar, în apropiere de Păcureţ, un grup de călugări condus de italianul Don Valeriano încearcă să facă ceea ce statul român nu reuşeşte. Don Valeriano a ajuns în România în 1991, mai întâi la Oradea. În 1994 s-a mutat la Bucureşti, iar din 1998 este la Iaşi. Între timp, i-au trecut prin mână mii de români săraci, cei mai mulţi dintre ei rromi. Unora a reuşit să le găsească un rost în viaţă după numai câteva luni, cu alţii lucrează de ani întregi.
Orfanii aflaţi aproape de majorat şi în pericol să fie daţi afară din instituţiile statului de îngrijire şi-au găsit în el un protector. „Avem doar şase locuri pentru orfani. Îi ajutăm să termine o şcoală, să-şi găsească un loc de muncă, îi învăţăm să-şi administreze banii. Pot rămâne la noi maximum trei ani, dar ceea ce urmărim este ca, în momentul în care ne părăsesc, să se poată descurca în viaţă”, spune Don Valeriano.
Peste 1.500 de orfani angajaţi
Eficienţa congregaţiei ar face însă să pălească bilanţurile triumfaliste ale oricărei agenţii de plasare a forţei de muncă. „Nu am stat să numărăm, dar vreo 50 de tineri au fost angajaţi doar în acest an. Cele şase locuri pe care le avem sunt locuri de cazare, dar nu înseamnă că fiecare tânăr stă la noi trei ani. Când şi-a găsit un loc de muncă şi suntem siguri că îşi poate administra banii, că îşi poate plăti o chirie, îl lăsăm să plece”, explică preotul-călugăr.
Locurile de muncă pentru tineri sunt găsite de Don Valeriano, care contactează oamenii de afaceri pentru a-i ruga să ofere tinerilor orfani o şansă. Unii o fac, alţii refuză. „Avem doi tineri care au ajuns în Franţa la muncă, iar trei sunt în Anglia. Muncesc legal, sunt apreciaţi. Când au venit în ţară, ne-au contactat şi ne-au oferit o mică contribuţie. Asta înseamnă că a contat ceea ce facem noi”, afirmă Don Valeriano.
Dacă luăm ca reper cei 50 de tineri angajaţi deja în acest an şi ne raportăm la cei 16 ani de când Don Valeriano face acet lucru la Iaşi, ar rezulta că intervenţia preotului a dus la angajarea a 1.500-1600 de tineri.
Sunt 40 de locuri pentru copiii rromi, iar din acest an se face şi program after-school
Grădiniţă pentru rromii din Păcureţ
În 2011, Congregaţia Don Orione a deschis şi o grădiniţă. Sunt vizaţi cu precădere copiii rromilor din Păcureţ, dar au acces la educaţie şi alţi ieşeni. „Avem şi lipoveni, de exemplu. Nu aplicăm criterii precum confesiunea sau etnia, deşi vizăm rromii cu precădere. Încercăm să facem educaţie, pregătire şi integrare. Acei copii învaţă să se spele, să respecte disciplina şcolară, să înveţe. Acest lucru îi face mai uşor de integrat în şcoală, îi face acceptaţi şi de profesori, şi de elevi”, explică preotul. Copiii rromi sunt recrutați din comunitate chiar de către persoane de aceeași etnie. „Învăţătoarea este de etnie rromă iar soţul ei, rrom şi el, este mediatorul şcolar pe care îl avem. Mediatorul merge în comunitate şi discută cu părinţii şi copiii, pentru a-i aduce la grădiniţă. Aici, în Păcureţ, este greu pentru că nu au un bulibaşă de care să asculte”, adaugă Don Valeriano.
Atrag voluntari
Acţiunile caritabile costă foarte mult, iar ajutorul primit din ţară este mai mult simbolic. „Noi cerşim bani în Italia pentru ceea ce facem. Din România mai primim câte ceva din acei 2% din impozit redirecţionaţi şi, uneori, câteva donaţii. Ca pondere, banii din România sunt cam un sfert din bugetul cu care lucrăm”, explică preotul.
În schimb, acţiunile caritabile sunt susţinute de mulţi voluntari, mulţi dintre ei nefiind catolici. „Avem o colaborare bună şi cu Universitatea Cuza. De exemplu, în fiecare duminică mergem la orfelinatul din Podu de Fier, la Spitalul Paşcani, la cămine de bătrâni. Lumea nu se teme de noi, pentru că nu aţi văzut prea mulţi ortodocşi care să treacă la catolicism, de aceea suntem priviţi fără reţinere în activitatea caritabilă”, adaugă preotul.
„Marginalizarea nu înseamnă doar îndepărtarea de Dumnezeu, ci şi sărăcia.” Părintele Valeriano, Congregaţia „Don Orione”
Ajutor şi pentru alcoolici: 60% este rata de succes
Pe lângă copii şi orfani, Congregaţia s-a orientat şi către o altă zonă neglijată de stat: recuperarea alcoolicilor. În 2004 a preluat Asociaţia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare. „Noi completăm ceea ce se face la Spitalul Socola, oferim recuperare psiho-socială”, explică Ramona Ciobanu, coordonatoarea Centrului. „Este un program de trei săptămâni, lucrăm cu asistente sociale şi cu un psihiatru, după o metodă a unui medic neuropsihiatru croat. La acest lucru m-am gândit de prin 2000, pentru că este un fenomen foarte răspândit, inclusiv la femei. În Italia, nu rămâi cu eticheta după reabilitare, aici este foarte greu”, susţine Don Valeriano.
Citește și AU NĂVĂLIT EXECUTORII! Directorul serelor Dancu pierde 10 apartamente dintr-un foc
Schimbă mediul favorizant alcoolismului
Practic, după tratamentul de la Socola, multe persoane dependente de alcool recidivează. Medicii reuşesc să elimine parţial sau total efectele consumului de alcool, dar nu schimbă mediul în care activează persoana în cauză, ceea ce duce, de multe ori, la reluarea deprinderii de a consuma alcool în exces. Centrul de pe strada Rediu-Tătar, din incinta Mânăstririi Don Orione, are rolul de a schimba tocmai mediul favorizant consumului
de alcool. „Sunt şase locuri de cazare iar ei se întâlnesc, periodic, într-un club. Ca principiu, acţiunea continuă toată viaţa. Noi avem o reuşită de recuperare de circa 60%, ceea ce este bine. Ne bazăm foarte mult pe persoanele de reper din apropierea celui în cauză: rude sau prieteni”, explică Don Valeriano.
Aceste figurine sunt modelate de alcoolicii anonimi
Alcoolicii fac figurine de ipsos ca să scape de tremuratul mâinilor
Efectele alcoolului dispar, în general, după tratamentul de la Socola, iar specialiştii din Asociaţie recomandă să nu se încerce ieşirea din sevraj acasă, fără să fie însoţită de supraveghere medicală. „Am discutat inclusiv cu persoane în sevraj, am discutat cu persoane care băuseră de dimineaţa pentru a nu intra în sevraj”, spune Ramona Ciobanu.
Apoi, în Asociaţia de la Don Orione are loc, practic, activitatea de refacere. Pe lângă discuţii şi terapie de grup au loc şi activităţi practice menite să readucă îndemânarea. De exemplu, sunt modelate şi apoi pictate mici figurine din ipsos, pentru a elimina tremurul specific al mâinilor.
Don Valeriano: „Noi nu facem prozelitism”
„Am ajuns în România deoarece Congregaţia noastră s-a ocupat de la început de cei marginalizaţi. Iar prin marginalizare noi nu înţelegem doar îndepărtarea de Dumnezeu, ci şi sărăcia. Putem apropia aceste persoane prin opere de caritate, dar nu practicăm acel prozelitism religios mult discutat. Noi suntem catolici şi trăim în comuniune cu celelalte biserici”, explică Don Valeriano.
Preotul face parte din Congregaţia „Don Orione”, un ordin religios care numără circa 1.800 de persoane din 30 de ţări. La Oradea, Congregaţia are o şcoală care include atât grădiniţă, cât şi liceu, iar la Bucureşti funcţionează un centru mare de asistenţă pentru bătrâni şi persoane cu handicap. „Avem în îngrijire 67 bătrâni şi 50 de persoane cu handicap, avem inclusiv un centru pentru copii cu autism”, spune preotul.
