Închişi în Socola: pacienţii care nu mai ies niciodată

Alioşa are 84 de ani de când stă în spital, fiind practic cel mai longeviv pacient din România, fiind bun şi de Cartea Recordurilor. La 88 de ani, are o calitate neobişnuită: desenează din memorie palate şi castele, ieşindu-i perfect.

 

Pentru 140 de pacienţi, Socola a devenit o a doua şi ultima casă. La Şipote, o aripă externă a spitalului din Bucium sunt trataţi bolnavii cronici, bolnavi ce nu vor părăsi spitalul prea curând. Pentru îngrijirea unui astfel de pacient, zilnic sunt alocaţi puţin peste 100 de lei. Cel mai fidel pacient al spitalului Socola a fost adus de părinţi “de pe vremea lui Carol şi a regelui Mihai” şi lăsat aici.

 

 

Şipote, ultimul refugiu

 

Cei mai mulţi bolnavi de lungă durată sunt la Şipote. Cei internaţi aici au la dispoziţie 208 hectare pământ pe care îl muncesc de dimineaţă până seara. Nici animalele nu lipsesc din bătătură: sunt cai, vaci, oi, porci, dar şi albine. Din cele 208 de hectare, 110 reprezintă teren arabil, iar pe alte cinci hectare se întinde grădina. Mai sunt 47 hectare de livadă, patru de vie şi şase hectare reprezentând luciu de apă. Majoritatea pacienţilor au peste zece ani de când sunt trataţi la Şipote. Însă veteranul este la Socola.

 

 

Crescut de medici

 

L-am găsit odihnindu-şi oasele pe pat cu o carte în mână. La anunţul că are vizitatori, un bătrânel gârbovit, dar cu privirea blândă, iese din salon şi se îndreaptă spre sala de mese. Îmbrăcat la limita modestiei, îşi spirijină în baston anii tinereţii, dar mai ales cei ai bătrâneţii. Vede să citească şi nu trece o zi fără să nu răsfoiască o carte de rugăciuni. Şi nici fără să picteze. Din memorie şi nu după o lucrare dată.

 

 

Pe 20 iulie, Ilie Ciulcov va împlini 89 de ani. La patru ani a fost adus la Socola de mama lui şi de atunci viaţa şi-a urmat cursul pe un pat de spital. Spune că a fost abandonat din cauză că s-a îmbolnăvit, dar că a mai fost vizitat pe vremea când mama lui trăia. Are un frate de 84 de ani care, din când în când, mai trece să vadă ce face. “Este şi el bătrân şi nu mai poate. Vine la sărbători sau de ziua mea”, spune bătrânelul.

 

Părinţi i-au fost cadrele medicale de la Socola alături de care a crescut. Nu a învăţat carte pentru că nu a avut ocazia.

 

 

Pictează la 89 de ani

 

În fiecare zi la şase dimineaţa deschide ochii şi se apucă de citit din cărţile bisericeşti. Pasionat de pictură încă de mic, nici acum nu dă cariocile din mână. Pe pat şi-a înşirat zecile de lucrări făcute de-a lungul vremii în spital. Majoritatea reprezintă castele ale căror linii sunt atent trasate chiar şi la 89 de ani. Le face din memorie şi nu are un desen preferat. Uneori, unele desene sunt date cadou celor care îl mai vizitează.

 

 

După cum spune bătrânelul, cel mai iubit director de spital a fost doctorul Brânzei. Într-un an, doctorul a organizat o excursie pentru pacienţii spitalului la mănăstirile din Moldova. “A fost frumos. Pe atunci erau bani de excursii, dar acum nu mai sunt”, spune nea Ilie.

 

Duminica merge la slujbele oficiate de un preot la biserica din curtea spitalului. În tinereţe a lucrat la atelierul de tâmplărie de aici. “Făceam scaune, mese, cozi de ciocan, de sapă sau hârleţ”, spune bătrânelul completat de un medic: “Este un autodidact. A furat meseria de la alţii”.

 

 

Filmul mut şi cel „colorat”

 

Cu privirea blândă, Alioşa, cum este alintat de către medici, spune că vremurile sunt grele, dar vor veni şi zile mai bune. Îşi aduce aminte de cutremurul din 4 martie 1977 care a zguduit spitalul. “De la cutremur s-au crăpat pereţii. Înainte era mozaic, nu era faianţă. Spitalul s-a modernizat. Sunt calorifere, avem şi televizor color”,spune Alioşa. Modernitatea însă a dat din coate şi şi-a făcut loc în vieţile fiecăruia. De la lampa cu petrol am ajuns la energia electrică, iar de la filmul mut la cel color, schimbări de care este conştient şi moş Alioşa. “Pe vremea regelui era filmul mut. Era lampa cu petrol, nu lumină ca acum. Acum avem şi lanternă de buzunar”, spune bătrânelul.

 

Îi pare rău după Ceauşescu, însă spune că şi atunci, dar şi acum mâncarea era bună. Îşi aminteşte că pe timpul foametei românii au primit ajuror de la americani, dar şi de la alte popoare. “După foamete au venit ploile şi recoltele au fost bogate”, spune Alioşa.

 

 

Urmăreşte ştirile şi aşa a aflat că România a intrat în NATO şi că americanii au venit la noi în ţară. Este de părere că lumea s-a înmulţit ca furnicile.

 

 

Aşteaptă să se coacă fructele

 

Îi place vara pentru că mai iese la plimbare prin grădina spitalului, dar şi toamna când se coc fructele. Îi plac sărbătorile de iarnă pentru că vin copii cu uratul şi colinda. Tot doctorul Brânzei era cel care dădea şi filme după serbare în amfiteatrul spitalului. Timpul însă este cel care trece mai repede. “Acum e dimineaţa, acum e seara”, spune senin Alioşa.

 

 

E pregătit pentru sfârşitul lumii

 

După ce ajunge la patul lui, caută să ne arate desenele pentru care este felicitat de către medici. Pe lângă cărţile bisericeşti mai răsfoieşte şi “Semnele timpului – Sfârşitul lumii, mit şi realitate”. “Când va începe războiul se va apăsa pe un buton şi gata. Am văzut într-o revistă un robot făcut pentru război de americani”, concluzionează Alioşa.

 

Potrivit statisticilor europene, România are cei mai puţini bolnavi cronici. Unul din cinci români suferă de o boală cronică.

 

17 zile, perioada maximă de spitalizare pe care o mai decontează acum CNASS pentru un pacient. Bolnavii lăsaţi cu anii la Socola de către familii aproape au dispărut

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here