Călin Ciobotari
În prima decadă a lunii august, într-o discreție totală, o comisie a Ministerului Culturii, a cărei componență rămâne deocamdată secretă, a analizat și evaluat noul proiect management al lui Cristian Hadji-Culea, managerul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași. În cele două etape de evaluare, managerul, ajuns acum la vârsta de 67 de ani, a fost evaluat cu notele 8,85, respectiv 9,21, rezultând onorabila medie 9,03. Suficientă pentru încă trei ani de management, Hadji-Culea intrând astfel în rândul directorilor pe care vârsta de 70 de ani îi prinde cu treabă la serviciu.
Cel mai longeviv director ieșean de teatru
Dacă până nu de mult, titlul de cel mai longeviv director de teatru din Iași îl deținea Mircea Radu Iacoban (director al TNI din 1979 până în 1990), Cristian Hadji-Culea stabilește un nou record, greu de doborât. În prezent, cel supranumit „ginerele lui Beligan” e la conducerea Teatrului de nu mai puțin de 13 ani. În 2006, după ce Ioan Holban nu a mai fost agreat de conducerea de atunci a Ministerului Culturii, s-a considerat oportună aducerea la Iași a celui care tocmai adâncise falimentul economic și moral al Televiziunii Române, regizorul Cristian Hadji-Culea. Singurul argument invocat la acea vreme ținea de faptul că Hadji-Culea montase la Iași câteva spectacole în anii 80. Multă vreme, situația manageriatului exercitat de regizor a fost ambiguă, acesta jucând rolul, pentru mai bine de șase ani, de director interimar.
Coleg de școală cu Călin Popescu Tăriceanu
Destinul profesional al lui Cristian Hadji Culea a fost modelat, de la un moment dat, de succesele politice ale fostului său coleg de școală Călin Popescu Tăriceanu. Acestuia din urmă îi datorează Hadji Culea întreaga carieră managerială, de la anii de președinție ai SRtv, până la managementul mai mult decât discutabil calitativ de la Naționalul ieșean. Atașamentul celor doi a fost atât de mare, încât în primăvara lui 2016, spre stupefacția tuturor, președintele ALDE nu avea o altă propunere pentru Consiliul SRtv decât același Cristian Hadji-Culea, unul dintre directorii catastrofali ai Societății. În toamna lui 2016, probabil din motive de incompatibilitate, regizorul-manager renunța la calitatea de membru în Consiliul SRtv, concentrându-se pe managementul de la Iași.
Amendă penală în 2014
În 2014, pentru că, în calitatea de manager își plătea onorariile pentru spectacole pe care le făcea în același teatru pe care îl conducea, Cristian Hadji Culea a scăpat ca prin urechile acului de o trimitere în judecată. Acuzat de instigare la conflict de interese, a fost amendat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Cel care l-a consiliat în periculoasa speță a fost avocatul Neculai Volovăț. A fost plătit într-un mod original: piesa „Onorabili în direct”, semnată de avocatul-scriitor a fost montată cu surle și trâmbițe la Sala Cub a Teatrului Național Iași. Invocând confidențialitatea drepturilor de autor, Cristian Hadji Culea a refuzat, la vremea aceea, să precizeze ce onorariu a primit Volovăț. În ce privește spectacolul propriu-zis, a fost una din marile pete de rușine din repertoriul Naționalului ieșean.
Răscoala de la …2015
În 2015, un grup de actori ai Naționalului ieșean au semnat un memoriu către Ministerul Culturii. Lucrurile semnalate acolo erau atât de grave încât nimeni nu se îndoia că zilele lui Hadji-Culea la conducerea Naționalului ieșean sunt numărate. Printre altele, managerul era acuzat de folosirea ilicită a fondurilor publice și de nerespectarea unor paragrafe din Codul Muncii. La fel, era reclamată absența oricărei strategii culturale a Teatrului, rulajul foarte mic al unor spectacole cu devize uriașe, multitudinea producțiilor de umplutură, ignorarea oricărui aspect legat de formarea profesională etc. Speriat de documentele pe care trebuia să le semneze și de climatul tot mai sumbru în care își desfășura activitatea, directorul adjunct al instituției, Adi Carauleanu, și-a depus demisia, locul său fiind luat de actorul Daniel Busuioc. Răscoala a fost înăbușită prin felurite promisiuni „de mai bine”, dar și prin promovări în grad profesional acordate celor mai vocali dintre contestatari. Memorabilă rămâne, totodată, descinderea la Iași a pacificatorului Ion Caramitru, invitat, din poziția sa de președinte UNITER, să medieze conflictul.
Hadji-Culea și cooperativa teatrală
Numele lui Cristian Hadji-Culea se leagă și de consolidarea/ proliferarea unui sistem cooperativist de circulație a banului public, instituit de câțiva directori-regizori și concretizat în faimoase „schimburi” de prestări servicii regizorale. Astfel, regizorul-director X îl invită pe regizorul-director Y să monteze în teatrul său. La schimb, acesta din urmă îl invită pe primul, stagiunea următoarea, să monteze în celălalt teatru. Onorariile sunt, de cele mai multe ori, în jurul sumei de 10-15.000 euro per spectacol. Celebre sunt „schimburile” pe care Hadji Culea le-a inițiat cu teatre precum cele din Cluj, Brașov, Craiova. Principala consecință a acestui sistem este scăderea calitativă a producțiilor propriu-zise, regizorii încetând să se comporte asemenea unor artiști ce creează opere și devenind un fel de oameni de afaceri veniți „la ciubuc”. Fie de frică, episodul din 2014 făcându-l mai precaut, fie pentru că spectacolele pe care le făcea în alte teatre erau sub-mediocre, Hadji-Culea a ieșit sau a fost exclus din cooperativă în 2015.
TNI, izolare și mediocritate
În plan european, nimeni nu a auzit de Teatrul Național din Iași, instituția aflându-se într-o izolare aproape extremă. Singurele ieșiri „peste hotare” sunt în Republica Moldova și, mai rar, Ucraina. Situația este foarte frustrantă pentru actorii ieșeni, cu atât mai mult cu cât teatre învecinate (precum cel din Suceava sau din Piatra Neamț) au multiple colaborări cu Europa Occidentală. Singura strategie repertorială a managerului este producția anuală a unui spectacol cu șanse de vizibilitate națională (produs în ultimii ani fie de Radu Afrim, fie de Claudiu Goga), selecționabil la Festivalul Național de Teatru. În rest, repertoriul Naționalului ieșean este un ghiveci fără noimă, cu spectacole prăfuite sau de-a dreptul cu rateuri teribile. Rudimentar în gândire, lipsit de o echipă cu adevărat competentă, fără o motivație reală în ceea ce întreprinde, Hadji-Culea a transformat instituția pe care o conduce într-una închisă inclusiv comunității: în afara spectacolelor propriu-zise, la Teatru nu se mai întâmplă nimic. Implicarea, prezența reală în viața culturală a orașului tind spre zero.
Marius Manole: „Mi se pare că e o glumă proastă”
Departe de a sărbători în vreun fel noul succes al managerului lor, actorii ieșeni își acceptă, blazați și resemnați, soarta instituțională. Nu mai cred în posibilitatea vreunei schimbări, singura lor dorință pe termen lung fiind aceea de a fi lăsați în pace. S-au obișnuit cu mediocritatea, ba chiar, foarte grav, unii dintre ei n-o mai pot recunoaște, confundând-o frecvent cu performanța.
Singurele reacții vin din afara Iașului, din partea unor artiști formați la Iași, legați sentimental de oraș, și suficient de lucizi pentru a înțelege ce se întâmplă. Unul dintre ei, Marius Manole, a comentat pe Facebook situația: „N-am nimic cu domnul Cristian Hadji-Culea… ba chiar mi-e simpatic, dar mi se pare fascinant ca e director de 13 ani la Teatrul Național din Iasi! 13 ani????? Doamne! Și tocmai a mai câștigat un mandat de 4 ani. O nota foarte mare la evaluare… 9,55. Pe bune? Dacă avea așa o viziune și proiecte mari, de ce nu le-a pus in practica in cei 13 ani! Înțeleg ca proiectul managerial e unul perfect. Sau abia acum a înțeles ce trebuie sa faca si in următorii patru ani se apuca de schimbări? Mai sa fie!
Știu teatrul, știu ce s-a întâmplat in ultimii ani. Dacă îl tine Dumnezeu sănătos, va fi director 17 ani !! Eu nu știu, doar mie mi se pare ca e o gluma proasta. Ministerul Culturii și Identității Naționale, nu aveți nimic de spus ???
Sunt foarte curios care a foat comisia de evaluare!
Oameni buni, iată de ce spun ca trebuie schimbat sistemul, cu totul. Eu nu știu ce li se întâmpla oamenilor când ajung directori, le ia cineva mințile, nu vor sa mai plece nicicum… nici pensia nu mai e cea fost! Și nimeni nu spune nimic! 17 aniiiiiiiii! Domnule Minstru Breaz Daniel… ???”
