A terminat la Iaşi Liceul „Octav Băncilă” şi se pregătea să dea la Conservator, când, în vacanţa de vară, a trecut examenele atât la Paris, cât şi la Marseilles. Prinţul Reiner i-a dat drept de rezidenţă în Monte Carlo după ce a văzut-o cântând. Cu Andrea Bocceli s-a întâlnit dimineaţa la lift, iar seara a invitat-o să cânte în Boema.
În timpul anilor de şcoală petrecuţi la Iaşi, se lua la trântă cu băieţii, punând în aplicare procedeele învăţate de la tatăl său, fost campion de lupte greco-romane. După liceu, o vacanţă în Franţa s-a transformat într-o poartă deschisă către o lume de prinţi şi prinţese, miliardari şi staruri internaţionale, iar drumul vieţii, bătătorit până atunci cu mii de ore de studiu, a început să o poarte pe marile scene ale lumii, între Roma, Milano, Paris, Londra, Viena sau New York. A fost eleva sopranei Montserrat Caballe, dar şi a unei alte ieşence celebre, soprana Viorica Cortez. A cântat împreună cu Frank Ferrari sau Andreea Bocelli, a fost acompaniată de Orchestra Filarmonică din Londra sau de pianista Mariei Callas, Janine Reiss. A plâns de fericire după primul concert susţinut în faţa unei săli de şase mii de oameni şi a luptat să-şi facă un nume în spectaculoasa, dar dificila şi intriganta lume a operei.
Soldatul neamţ, îndrăgostit de o româncă
Numele Delia Noble spune prea puţin în România şi mai ales la Iaşi, oraş unde s-a născut şi şi-a petrecut jumătate din viaţă. Pe numele de fată Roller, Delia, care şi-a luat numele Noble după căsătoria cu un medic francez, provine dintr-o familie cu origini germane, a cărei poveste pare desprinsă din Romeo şi Julieta. În tumultoşii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, bunicul său, soldat al armatei germane, a luptat pe frontul de la Iaşi, unde s-a îndrăgostit de bunica Deliei. A fost o iubire ce avea să-l coste, în final, viaţa, dar care a lăsat moştenire atât tatălui său, Emil Roller – sportiv de performanţă, practicant de lupte greco-romane, haltere, box – şi, mai apoi, Deliei, nu doar numele, ci şi ambiţia şi spiritul de sacrificiu german.
Adolescenţă atipică
Copilăria Deliei s-a consumat în tihnita zonă a Copului, în vecinătatea actualului Palat al Copiilor, care i-a devenit locul de joacă preferat. „De pe la şase ani, joaca, pentru mine, a însemnat cântec, dans, actorie. Nu îmi doream păpuşi sau alte jucării, voiam doar să fiu pe scenă. Încetul cu încetul, am realizat că nu-mi doresc altceva decât să trăiesc în această minunată lume a frumuseţilor artei”, spune soprana acum în vârstă de 35 de ani.
Delia Noble, una dintre cele mai frumoase cântăreţe de operă din lume
Decizia de a se înscrie la Liceul „Octav Băncilă”, la secţia canto, a venit în mod firesc, iar joaca s-a transformat într-o muncă asiduă pentru deprinderea tainelor muzicii clasice. „Am avut norocul unor profesori de canto extraordinari, doamnele Adriana Severin şi Ada Burlui, cu ajutorul cărora mi-am făcut un bagaj solid pentru drumul ce mă aştepta. Îmi doream enorm să urc pe marile scene de operă ale lumii şi, de aceea, lucrurile care ţin de adolescenţă, cum ar fi prima dragoste, prima ieşire cu prietenul în parc, trecuseră în plan secund. Dacă se mai nimerea să facă vreunul o pasiune pentru mine, de multe ori îl dezumfla faptul că trebuia să intre şi în graţiile tatălui meu, care nu era tocmai uşor de impresionat”, spune amuzată Delia Noble.
Elevă a sopranei Montserrat Caballe
După terminarea liceului, drumul se continua cu înscrierea la examenul pentru admiterea la Conservatorul din Bucureşti. O vacanţă în Franţa, înaintea acestui nou test, avea să-i deschidă larg porţile spre întâlnirea cu profesionişti ai operei pe care îi cunoştea doar de la televizor. „O mătuşă de-a mea din Franţa mă invitase atunci să o vizitez şi, vrând să-mi facă o surpriză, m-a înscris la examenele de admitere atât la Conservatorul din Paris, cât şi la cel din Marseille. Am acceptat provocarea şi am reuşit în ambele locuri. La Paris, din 88 de candidaţi înscrişi, 12 au fost declaraţi admişi, printre care şi eu, singura româncă. După ce am reuşit, n-am vrut să aleg, ci am hotărât să le urmez în paralel, pentru a cunoaşte două şcoli diferite şi a-mi îmbogăţi experienţa. Au fost ani foarte plini din acest punct de vedere, în care am avut imensa şansă de a fi eleva unor nume uriaşe, precum sopranele Viorica Cortez, Leontina Văduva, Ileana Cotrubaş sau soprana spaniolă Montserrat Caballe. Am avut, de asemenea, şansa să lucrez, la Paris, alături de Janine Reiss, cea care a cântat ani de zile alături de Maria Callas, sau, la Londra, de dirijorul Simon Hell, un apropiat al trupei Queen. Sunt întâlniri care m-au îmbogăţit enorm, ca artist şi ca om”, explică Delia Noble.
„Cu Bocelli ca doi buni vecini”
Rezultatele nu au întârziat şi, la primul concurs de anvergură pe care îl susţine, organizat de Academia de Muzică din Monte Carlo, obţine medalia de aur. Tot cu această ocazie, primeşte drept de rezidenţă în Monaco de la prinţul Rainier, tatăl prinţului Albert al II-lea, actualul conducător al micului şi exclusivistului principat de pe riviera franceză. Oraşul-stat Monaco, cu o suprafaţă de doar doi kilometri pătraţi, o populaţie ce depăşeşte cu puţin cifra de 35.000 de locuitori şi, probabil, zona cu cea mai mare concentraţie de vedete şi miliardari de pe glob, a devenit a doua casă a sopranei ieşene.
„Monaco este o lume de poveste, o casetă cu bijuterii, cum îmi place mie să îl descriu, şi nu mă refer doar la bogăţiile materiale. Un episod foarte amuzant îl reprezintă modul în care l-am cunoscut pe marele tenor italian Andrea Bocelli. Locuiam într-un imobil din Monte Carlo, eu la un apartament de la etajul patru, iar el la opt, unde avea tot etajul. Într-o dimineaţă, am coborât să duc gunoiul, iar la parter, în faţa liftului, era Andrea Bocelli. Mă gândeam: să-l abordez în situaţia, deloc romantică, în care mă aflam, cu gunoiul în mână, parcă n-ar fi potrivit…, dar cine ştie când mai am această şansă? Mi-am luat inima în dinţi şi i-am spus că sunt foarte emoţionată să îl întâlnesc.
El mi-a spus că îl aşteaptă pe fratele său şi că este încântat să o întâlnească pe vecina care îl chinuie cu vocalize în fiecare dimineaţă. Seara m-a invitat să cântăm împreună, ca doi buni vecini, în spectacolul La Boheme”, povesteşte, amuzată, Delia Noble.
Visul sopranei ieşence de a urca pe marile scene ale lumii a început să prindă contur şi, chiar de la începutul carierei, a bifat participări în producţii ale operelor din Franţa, Monaco, Austria, Italia, Germania sau SUA, colaborări cu Radio France sau cu Orchestra Filarmonică din Londra.
Voci mari, caractere mici
Despre meseria de soprană şi despre această lume a operei, puţin cunoscută publicului larg, Delia Noble spune că are specificul ei, dar şi fericirile şi nefericirile oricărei alte meserii. „Eu nu am un statut de angajat al unei opere. Pot avea o colaborare, pe un anumit termen, dar pot pune în scenă şi spectacole pe care le manageriez împreună cu agentul meu şi în care mă ocup de orchestră, pe care o angajez, de costume, pe care le cumpăr sau închiriez, de cazare, de masă, de tot ceea ce ţine de organizare. Deci există o mare doză de libertate, dar, ţinând cont că noi suntem artişti, nu contabili, este foarte indicat să ai în jurul tău o echipă profesionistă, care să se ocupe de toate aceste detalii. Ce vreau să spun este că reuşita unei cariere în acest domeniu nu ţine doar de munca şi de talentul tău, ci şi de modul în care eşti impresariat. Poţi câştiga foarte bine din operă, cum poţi avea şi momente de cădere. Legat tot de partea mai puţin plăcută, da, şi în această lume se cer şi se fac favoruri pentru a fi, spre exemplu, cap de afiş sau pentru a primi un rol bun într-un spectacol; şi în această lume există nepotism, afinităţi personale, intrigi sau compromisuri, pentru că şi ambiţiile sunt foarte mari. Am întâlnit şi voci mari, dar caractere mici”, subliniază soprana ieşeană.
Alaturi de soprana Leontina Văduva
„Cum am reuşit eu, o mână de om, să ridic în picioare mii de spectatori?”
În prezent, Delia Noble face naveta între Monte Carlo, unde este imaginea unui competiţii aflată sub patronajul prinţului Albert al II-lea, şi Londra, unde îşi doreşte să încheie o colaborare cu Royal Opera House. „Sunt într-un moment în care îmi doresc o schimbare atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. Îmi doresc un nou început, o nouă provocare. E greu să pun în cuvinte ceea ce simt atunci când am şansa să cânt în faţa unei săli cu mii de spectatori, când totul trebuie sincronizat la milimetru şi când, la final, mă întrebam cum am reuşit eu, o mână de om, să ridic în picioare atâţia oameni? Mă bucur că sunt înconjurată de oameni minunaţi, iubesc ceea ce fac şi mă hrănesc cu muzică, libertate şi dragoste”, încheie Delia Noble.
Ambasador UNICEF
Delia Noble spune că, în măsura în care programul îi permite, acceptă întotdeauna cu drag orice invitaţie de a cânta pentru publicul din ţară şi că, pe termen lung, şi-ar dori să poată ajuta tinerele talente de la noi. „Mi-ar fi tare drag să pot oferi celor care vin din urmă cât de puţin din experienţa mea şi din îndrumarea pe care şi eu am primit-o de la maeştrii mei. Mi-s tare dragi copii şi, de aceea, am înfiinţat, cu ceva ani în urmă, o asociaţie numită Vocile Nobile, dedicată promovării tinerilor artişti şi, mai ales, ajutorării copiilor aflaţi în situaţii dificile”, explică soprana care este în prezent şi ambasador al UNICEF.
Delia Noble participă, ca ambasador UNICEF, la acte de caritate
