Ieşirea bolşevică a lui Iacoban arată că democraţia în România încă nu este o valoare sigură. Meciul nu s-a jucat. Poziţia lui e în linie cu a multor altor colegi din toate partidele, dar problema nu e caracterul excentric al acestor opinii, a căror valoare este neglijabilă, ci faptul că mulţi dintre aceşti politicieni au frâiele în mână, ei conduc realmente societatea. Nu sunt personaje ornamentale, cum e Cristiana Anghel, ci sunt cei care fac listele, care pun oameni în funcţii, care protejează Sistemul.
Când unul ca Sorin Iacoban îşi dă arama pe faţă, e o experienţă stranie, e cazul să te îngrozeşti. Ieşeanul taie şi spânzură în Camera Deputaţilor, în Iaşi are propria lui feudă, zone de influenţă peste care nu se bagă nimeni, e protejat de instituţii, deşi ar trebui să funcţioneze separaţia puterilor, la rândul lui garantează pentru alţi demnitari, nu îi deranjează, se întâlnesc la şpriţuri, pun ţara la cale şi conspiră scheme de afaceri cu statul. În continuare aşa este condusă România. Aceşti oameni nu au niciun respect pentru democraţie, o dispreţuiesc.
Comunicatele toxice prin care îşi manifestă, periodic, frustrarea, sunt cea mai mică problemă. Grav e ce fac ei zi de zi, cum lucrează subteran la consolidarea privilegiilor, cum îşi împart funcţiile, contractele, fondurile europene, cum îşi subjugă Poliţia şi părţi din Justiţie.
Acestea nu sunt generalităţi, informaţii concrete apar mereu în 7EST şi în alte ziare. Problema e cum gândesc aceşti politicieni şi puterea reală pe care le-o conferă complicităţile, reţeaua în care se mişcă, blocarea accesului la informaţii, timiditatea instituţiilor de control.
Semnale tot sunt. Sorin Iacoban se visează într-o distopie avându-l conducător pe Voiculescu. Costel Adăscăliței îşi retrage demisia din Camera Deputaţilor, iar PSD Iaşi, aşa-zişii reformişti, nu se dezic de acest gest, îl consolează şi îl asigură că încă mai are un viitor politic. Trei consilieri locali PNL votează bugetul propus de primarul PSD, iar alţii lipsesc ostentativ la cea mai importantă şedinţa din an, şi o fac fără efortul de a mima măcar niscaiva obiecţii. Liderul de circumstanţă al PNL Iaşi, Costel Alexe, se remarcă în tot mandatul prin afacerile cu statul, făcute direct sau prin interpuşi, care îi ridică brusc nivelul averii personale la un nivel care îi miră până şi pe colegii lui. Anghel Ficu exclamă fără ocolişuri că regretă USL şi acţionează permanent ca şi cum n-ar fi intrat niciodată în Opoziţie.
Mihai Chirica e înconjurat de cumătrii, unele apar de unde nu te aştepţi, dacă Nichita avea boală pe blonde, succesorul său e dependent de botezuri. Pe ultima cumătră a pus-o şefă la Poliţia Locală şi aşa n-o să mai ştim niciodată dacă n-ar fi fost alţii mai competenţi şi dacă acest corp de protecţie publică chiar îşi face treaba şi mai poate fi tras la răspundere. Chirica nici el nu mai ştie cum să nu se împiedice în plasa asta de relaţii, faţă de cine mai are obligaţii, cine l-ar putea turna şi cine va fi dispus să accepte că jocul s-a terminat. După 10 ani, aflăm că Vasile Pușcașu a devalizat RATP, ei!, nu e o surpriză, acum avem doar documentul, iar astăzi singura întrebare care mi s-a pus a fost dacă, în 2006, viceprimarul şi patronul Unistil erau deja cumătri sau nu.
Nu-i mai enumăr pe toţi. Luaţi piesă cu piesă, sunt ca un monstru din petice, un malac agresiv care se poartă cu mănuşi cu democraţia, iar uneori îşi pierde cumpătul şi îi dă un pumn în faţă. Sunt refractari la orice schimbare, nu acceptă nuanţele şi nu ştiu altceva decât să căpușeze statul. Nu vom scăpa de ei, din toamnă vor fi din nou vedete în alegeri. Nu ştiu ce e de făcut, poate cu partidele noi, să ieşi la bătaie chiar şi cu 2%. Discursul lui Iacoban arată că nu există cale de mijloc. Sunt ei împotriva noastră. Uneori se mai bagă şi Ambasada SUA. Democraţia încă n-a învins.
