Pe 24 Ianuarie de anu ăsta, mai cu seamă că la butoane este șeful clasei și preferatul dirigintelui KWJ, s-au bulucit eligibilii partidului cu săgeată dimpreună cu ambasadorul trimis de Trump să aibe grijă să nu crească producția de F16 la hectar, la o baie de mulțime, formată din membri aduși pe bază de obraz de organizația județeană PNL, nemembri interesați de calitatea fasolei de anul ăsta, precum și o altă categorie de membri la fel de păcăliți dar de sens contrar, cu mușchi pe coardele vocale, în lipsa unor amplificatoare manuale de care opoziția ar fi trebuit să facă uz.
Printre cinstitele fețe venite să privească statuia lui Cuza de jos în sus, am remarcat-o pe distinsa doamnă Scântei, senator de Iași, în ciuda mai multor autohtoni … și atât. Pe lângă distinsa doamnă l-am remarcat și pe tânărul foarte proaspăt ministru, dom Costel, care după gestul din poză, pare să fie și ghidul doamnei prin Moldova, pentru că la poezie scrie ceva și despre Milcovul ce trebuie secat dintr-o sorbire, ori la Iași este Bahluiul mai răsărit și nici prea potabil nu este, ca să facă obiectul manoperei din odă.
Ori în cazul de față o indicație prețioasă merge mănușă, mai cu seamă că poate avea o anvergură înspre toamnă și … nu se știe. Dar noi credem că dom ministru apare că ar încearca o introducere prin băgare în grațiile doamnei pomenite, în „șperanția“ continuității ministeriale, dacă nu la mediu, oriunde se poate, asta dacă anticipatele aduc și zăpadă ca să nu se ducă la vale partidul, pe ghețușul sec al valului de simpatie văzut doar de membri galben-albaștri. Acuma, fie vorba între noi, nu suntem vinovați că-n tot județul nu s-o găsit un senator autohton. Unde nu e, nu e, asta e!
