despre coloana vertebrală fleșcăită și chelnerită a cîrnației romîneze
Spiru Haret. Scrieți mare, pe o pagină întreagă, numele omului, ministru al învățămîntului, căruia Romînia îi datorează la fel de mult cît pașoptiștilor și primului rege Carol. Omul care a renunțat, de tînăr, la o strălucită carieră în vîrful Europei și s-a întors în glodul pluvial și moral romînez, ca să construiască și să ne lase moștenire, cu eforturi greu de înțeles azi, coloana vertebrală a României moderne : un sistem de învățămînt european, care ducea după toate dealurile zidarii și sanitarii unei țări ce ieșea, cum putea, din mlaștina post-fanariotă – învățătorii.
Am avut ca profesori, în școala de țară unde am învățat alfabetul, doi foști învățători care încă purtau, cu demnitate, chiar și în vremea comunistă, ultimele semne ale moștenirii lui Haret – doamna Tomșa și domnul Hristian, fie-le țărîna ușoară. În aceeași școală am fost coleg cu unii dintre foștii mei profesori, și înainte de ’90, și un an după așa-zisa revoluție. Dar n-am rezistat prea mult la catedră. Am renunțat la învățămînt fiindcă vedeam că lucrurile nu merg în direcția bună, deși nu bănuiam nici pe departe prăpădul care va veni.
Prăpăd care, ca și atunci cînd a început, nu e deloc doar din vina ciobanilor jegoșiți și a cîinilor lupiți care mînă turma pedagogică. La fel ca în cazul întregului trib romînez, decăderea și alienarea rod la fel de cancerigen mintea majorității gloatei pedagogice, a majorității gloatei de părinți și, inevitabil, pe cea a majorității gloatei de elevi.
Vă place sau nu, asta e realitatea : o zeamă de aberații, tîmpenii, lucruri ilogice și contra naturii, în care plutesc sute de mii de indivizi, fiecare cu interesele lui, mai mult sau mai puțin divergente. Școala a ajuns, cu vorba domnului învățător haretist Ion Creangă, ,, curat meșteșug de tîmpenie ,,. O uzină națională a alienării copiilor și tinerilor, un rezervor de viruși ai bolii mentale care a pus stăpînire pe țara pașoptiștilor și a domnului profesor, ministru și zidar Spiru Haret.
Vă place sau nu, majoritatea pedagogilor e parte a acestei boli deja cronice, fiindcă cei mai mulți profesori sînt agenți patogeni cu etichetă falsă de vaccin. Cei care își fac treaba cu demnitate sînt în minoritate cruntă, ca în mai toate profesiile, și își văd de igiena lor profesională și morală cu mari eforturi, cu prețul stresului zilnic și al sănătății, avînd de luptat, în primul rînd, cu gloata majoritară și alienată a propriilor ,, colegi ,,. Plus cea a părinților cu odrasle perfecte și de nota 10, plus cea a șefilor politruci, lăbărțați, lingăi și abuzivi.
A da vina doar pe politicieni e unul dintre simptomele bolii. Cum ar veni, copacul e bun, minunat, dar face poame stricate. Ca și cum, în majoritatea lor covîrșitoare, părinții n-ar tăcea chitic vizavi de aberațiile cronice, răbufnind doar uneori, mai mult pe la colțuri, cînd simptomele bolii numite ,, învățămîntul romînez ,, dau pe-afară. Ca și cum pedagogii, de toate nivelurile, n-ar fi, majoritar, doar niște docili prestatori de servicii pedagogice, obișnuiți cu abuzurile, șpaga, sub-mediocritatea retardantă și mentalitatea de vremuri comuniste : ora trece, leafa merge, noi cu drag muncim.
Au ieșit cumva pedagogii în stradă, pe bune, în lungii ani de cînd statul nu respectă procentul bugetar prevăzut de lege pentru învățămînt ? I-ați văzut cumva protestînd în masă contra mizeriilor propagate și vîrfuite de ultra-mediocrul lor coleg, prof. Iohanis Klaus ? Ați văzut vreun lider sindical din învățămînt care să nu fie un hadăr penibiloid de operetă, un haiduc de carton, îmbuibat pe sub tejghea și complice de facto al politicienilor ?
Livii popi agramați sau ligiile dece slugarnice sînt doar vîrfurile infecției purulente, la fel ca iohanisul nesimțit, cu ,, ghinionul ,, lui de-a binelea porcesc. Rădăcinile bolii sînt însă jos, printre milioanele de membri ai tribului, care rabdă ca oile înglodate ori au pactizat cu cancerul mental. Dar, evident, e mai ușor să dai vina doar pe ,, ăia ,, decît să te uiți în oglindă, cu ochii deschiși, și să recunoști, cinstit și terapeutic, ceea ce vezi.
În rest e bine, avem copii minunați, care ne fac cinste la olimpiadele școlare internaționale. După absolvire, o să le facă cinste, plus bani & progres, țărilor unde ,, Spiru Haret ,, n-a ajuns, în bătaie de joc, firma unei fabrici super-rentabile și ultra-mînjite de diplome dubioase.
Dar astea tre să fie dăcît nijte răutăcisme, mea zis miia domnu Handăr că nu ie așea cum zice unii, ie dăcît un feik niiuz dujmănos, crecă contra la profesorii nojtri minunaț, dinspre partea la forțe oculistice optscure.
Ghinion : e mai adevărat decît plecăciunea slugarnic-fanariotă a madamei Deca, la căftănirea ei de către caimacamul Iohanis. Iar domnul ministru și zidar Haret, dimpreună cu moștenirea lui, e îngropat sub grămada faraonică de rebuturi în serie, mizerie alienantă și leorbăieli gonflabile.
Și viitorul e îngropat tot acolo. Dar asta e doar o părere de dujman al poporului, plătit de forțe ostile. Trăiască deci pedagogimea romîneză și întîiul pedagog al țării ! Cu cîntec, grevă și slogane, înainte, marș !
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-i-a/ )
