despre gazele intestinale festive care explodează, periodic, în faţa solemnă a patriei
Cînd eram copil, am auzit în sat o vorbă tare nostimă : ” Doctor în medicină, / Scoate sînge din beşină „ ( eskiuz mai găgăuz ). Aşa se zicea despre vreun mare specialist închipuit, plin de ifose şi gol de fapte concrete. Un fel de sfîrîiac uman mai pompos, cu ciucuri jmecheri de oraş.
De vorba asta mi-am adus aminte, la pachet cu savanteria extracției sangvino-flatulinice, gîndindu-mă la paradele militare şi la restul carnavalului prilejuit de ziua cîrnaţională a mult-iubitei patrii romîneze.
Vă rog, slăbiţi-mă cu teoria clasică şi jurasică a coeziunii pe care o generează simbolurile şi bla bla bla. Rahat cu mac. În situaţia de PESTE UN SFERT DE SECOL a Romîniei, coeziunea cea mai sănătoasă şi mai acut-necesară e cea a sobrietăţii extreme, a austerităţii verbale şi gestuale, a carantinei asumate public şi pe termen lung, pînă la vindecarea, măcar parţială, a plăgilor naţionale de care ne plîngem toţi.
Cînd ai tuberculoză endemică, de peste 25 de ani, igiena, regimul strict, aerul curat şi tratamentul permanent sînt singurele lucruri necesare şi obligatorii. Franjurii festivi şi flatulenţa discursivă sînt inutile, ba chiar contraindicate. Fiindcă sînt exact ca un pansament colorat peste o cangrenă veche, plină de puroaie .
Iar paradele militare vor fi cu adevărat justificate atunci cînd vom avea eroi adevăraţi, nu angajaţi militari care s-au dus în Afganistan pentru un salariu mai mare.
Nu ştiu ce dovezi mai vrea populaţia romîneză actuală, ca să înţeleagă în ce hal de iobăgie mentală a ajuns. Cu peste 150 de ani în urmă, la 1848, românii ardelenii, foști semi-sclavi, asupriţi o mie de ani de ocupaţia străină, au fost în stare să aibă o elită sănătoasă, curajoasă şi inteligentă, care să-i conducă în lupta pentru libertate.
Acum, după aproape o sută de ani de ” stat naţional unitar „, romînii de azi, urmaşii degeneraţi ai celor de la 1848, nu sînt în stare să lupte nici măcar împotriva jugului la care i-au înhămat lepădăturile ” noastre ” , romîneze.
Avem steaguri naţionale, parade militare, tribune solemne.
Lipsesc oamenii.
Cît timp Romînia e în mîlul vechi de un sfert de secol, mîl cu rădăcini vechi și pietrificate, orice pompozitate patriotică e o tîmpenie cu efect invers. Iar greaţa e singurul răspuns faţă de leorbăiala festivă cu troacolor.
” Deşteaptă-te, dormîne … „ . Numai că somnul născător de moarte e, desigur, mult mai comod. La mulţi ani, deci, şi somn uşor.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
