Dacă am aflat datorită lui Ianțu că cei mici spun și fac lucruri trăsnite, nici cei mari nu se dau în lături, o mulțime de legende cu autori cunoscuți sau intuibili fiind pe buzele contempoaranilor, dar cu volumul la sunet pe mic spre discret.
La fel am aflat și noi despre o tornadă cu dumnezei, paști și evanghelii, bașca trimiteri uterine materne care s-au perindat când de la vicecumătrul Hara la șăfu direcției de exploatare, când viceversa, sub umbra junelui baron și edil de municipiu, altfel un fin observator.
Se făcea că derectorul de la exploatare ar fi fost rugat de vicecumătrul să-i facă un favor cu o bucată de cernoziom urban, care trebuia „rezolvat“, pen’că dom vice ar fi primit ploconul ca să iasă treaba prună. Asta teoretic.
Practic, derectorul ar fi ajuns la junele baron, care o zis pas și pe loc repaus, pe motiv că n-a fost informat, adică a lipsit foșnetul bancnotelor, zicem noi. Mai departe, treaba s-a lălăit pe ea, astfel încât la termenul scadent, nea omu cu terenul o apăsat pe organele moi ale cumătrului vice, ce în mod normal trebuia să aplice tratamentul celui ce nu închisese cercul.
Și unde nu mi ți-l prinde vicele pe dom derector pe coridoarele primăriei și dă-i cu vorbe de scădere. Dar nu din categoria soft. Nu. Din alea din fundul livezii, lansate cu elan.
Numai că, dom derector de la exploatare ar fi răbdat una, două, dar la următoarea i-o crescut tensiunea în pălmi și l-o luat în acord global pe musiu vicele, întăi cu vorbe de artilerie și-apoi … un pic o lipsit să nu fie și bombardament la joasă altitudine cu pumni, pălmi și chicioare, dom vice cumătru cerând azil politic în birou domniei sale sub șpicnița secretarei până o trecut taifunu.
