Senatoarea Diana Şoşoacă a ajuns ieri după amiază acolo unde se simte precum ”peştele în apă”: în mijlocul unei mulţimi, în egală măsură neputincioasă şi furioasă: de astă dată, între minerii din Valea Jiului. Între categoriile socio-profesionale, e cea mai decisă, ordonată şi cu o ”cultură a protestului” din România, care a făcut istorie, inclusiv în sensul sîngeros,al cuvîntului. De aici, poate începe fie ascensiunea ei, care nu mai poate fi oprită, fie sfîrşitul. Diana Iovanovici Şoşoacă e un fenomen politic care nu mai poate fi nici ignorat, nici tratat cu suveranul dispreţ intelectual.
”De-ar fi măcar jumătate din români ca ea…”
În Valea Jiului, Diana Şoşoacă a dat ieri o lecţie de politică activă întregii clase politice din România, care îmi stîrneşte un bizar interes pentru o persoană de o asemenea impetuozitate, egal cu frustarea de a regăsi în ea pericolele care păşteau România în vremea în care Corneliu Vadim Tudor îi stîrnea pe mineri, să pornească spre Bucureşti, în 1999. Ca şi acesta, Diana Şoşoacă a ajuns un om cît un partid şi în egală măsură la fel de primejdioasă pentru stabilitatea politică a României.
Doamna Şoşoacă are, instinctual (poate o abilitate dobîndită în sălile de judecată) capacitatea de a spune ce şi cum trebuie să audă urechile judecătorului, pentru a-i da cîştig de cauză. Numai că în acest caz, în rolul ”judecătorul” e o masă de oameni, pe care ea îi manipulează cu lacrimi, împărtăşindu-le frustrările şi îndemîndu-i să se revolte, dar totodată o face cu atenţie, ca şi la instanţă, pentru a nu încălca regulile.
Reguli care, în cazul ei, de senator al României, membru în Comisia de abuzuri, îi dau o largă imunitate în legătură cu exprimarea, îi justifică prezenţa acolo şi o transformă din nou în vedetă, pentru o ţară întreagă, în omul care ”înţelege păsurile şi ofurile oamenilor”.
”Dacă ar fi ca ea, măcar jumătate din populaţia ţării…” ofta o persoană, care posta un comentariu asupra evenimentelor desfăşurate la Iaşi, la Pelerinajul de Sfînta Parascheva, cînd Diana Şoşoacă, pe atunci numai avocată, se pusese iarăşi în fruntea unei mulţimi furioase. Care avea să o aducă apoi, prin vot, în Senatul României.
Cum s-a ajuns aici? E simplu, Ceva lipsea din peisaj, din politica ternă, înţesată ba cu politicieni care în cariera lor au minţit de prea multe ori, ca să mai fie crezuţi, ba cu tineri obosiţi înainte de vreme şi cu minţile rătăcite, într-un amestec de neomarxism anticlerical şi demagogie populistă, cu un discurs departe de tradiţiile României. Ori, în deruta în care se află însuşi globalismul sub loviturile covid-ului, care a renăscut suveranismul în zone unde nimeni nu se aştepta, românii aveau nevoie şi ei de Patrie. Le-a dat-o Şoşoacă.
De unde a apărut Diana Şoşoacă? Cine a ”fabricat-o”? Răspunsul meu nu vrea să intre în capcanele teoriei conspiraţiei. Nu cred nici că e plătită, nici fabricată de cineva. E ea însăşi, cu dezinvoltură, total dezinhibată sub reflectoare, pe scena politicii româneşti, unde nu cîntă melodii fabricate de cineva, ci preia din ”vechiul repertoriu” naţionalist ceea ce-i convine şi se potriveşte vremurilor de acum.
Diana Şoşoacă nu există în spaţiul public sau virtual, decît de scurtă vreme. După ce la 1 februarie 2000 a intrat în Baroul Bucureşti (la 25 de ani), tînăra avocată a avut un parcurs pe care numai colegii ei de barou (şi foştii clienţi) pot să-l evalueze. Oricum, n-a pledat în cauze care să o aducă în atenţia publică. Acum, însă, Diana Şoşoacă e un ”succes story”. Ea singură e cît un partid antisistem.
Prima ştire cu Şoşoacă a fost publicată de agenţia DC News, cu ocazia alegerilor locale. Proaspăt intrată în politică, aceasta posta primele cuvinte luate în seamă de presă: ”AM VOTAT! FARA MASCĂ, CU ADEVERINŢA MEDICALĂ DE EXCEPTARE DE LA PURTATUL MĂŞTII: COZI INTERMINABILE! IEŞIŢI LA VOT! SCHIMBAŢI PARADIGMA! VOTAŢI OAMENI CARE ÎŞI IUBESC PATRIA ŞI POPORUL!”, scria avocata Diana Iovanovici-Şoşoacă pe Facebook, în 27 septembrie 2020.
Şi apoi, profitînd de amorţeala în care intrase atît Partidul Naţional Liberal, dar şi PSD-ul în raporturile lor cu Patria, ca să nu mai vorbim de USR-PLUS ori UDMR, pentru care termenul e ”incorect politic”, Diana Şoşoacă s-a apucat să oblojească, cum ştia ea mai bine, o ţară bolnavă, săracă şi tristă. A început, după tradiţia politicianului român, cu reţeta consacrată: la Biserică, la Piaţă, la Spital. Ca să ajungă acum, apoteotic, într-o campanie electorală continuă care o va duce cine ştie unde, între mineri. Pagina ei de facebook are acum un număr uluitor de urmăritori. Aici, doamna Şoşoacă, îmbătată de propriile succese, s-a autointitulat ”preşedintele României”. Acum, fantasma ia conturul unei posibile realităţi, iar beţia ei de putere a contaminat.
”Mesianica” Şoşoacă
Sînt sigur că, nu doar în momentul de faţă, dar de la o vreme încoace, Diana Ivanovici Şoşoacă crede că îndeplineşte o misiune de salvare a Patriei, dată ei de Dumnezeu. Ca o ironie a istoriei, care ne mai trage încă odată de mînecă, arătîndu-ne că de nu o cunoaştem şi înţelegem, ea se poate repeta, drumul politic al doamnei avocat Şoşoacă a început tocmai la Iaşi. Dar nu la Rîpa Galbenă, ci la Pelerinajul de Sfînta Parascheva.
Imediat după încheierea pelerinajului, pe site.ul Republica.ro a fost publicată o mărturie de la faţa locului, semnată de Violeta Cincu, cea care a postat şi o fotografie, în care Diana Şoşoacă se află în fruntea unui cortegiu, urmată de preoţi purtînd crucea şi de o mulţime de oameni, care se îndreaptă, cu sau fără mască şi fără nicio distanţă între ei, către sfintele moaşte. Printre cele două garduri de metal ale jandarmeriei, nepăzite de nimeni. Doamna Şoşoacă e scăldată de faldurile unui tricolor, purtat de cineva în faţa ei, are pe cap şi la gît o năframă tot în culorile tricolorului şi ţine un telefon în mînă, la care vorbeşte. Transmite live, pe facebook. E prima ei victorie: a făcut varză interdicţiile Prefecturii şi a învins forţele de ordine. Paşnic. A reuşit să-i aducă la moaşte pe pelerinii ţinuţi pînă atunci deoparte de biserică, pe motivul absurd că n-aveau ”buletin de Iaşi”.
Numai prin nişte scandări, care dădeau semn că nemulţumirea lor s-ar fi putut transforma într-o busculadă pe care, în mod clar, nici autotrităţile publice, nici cele ecleziastice nu o doreau şi de care se temeau atît de tare, încît au preferat să închidă ochii. Cînd jandarmii s-au retras tăcuţi (avînd aprobare chiar şi de la Bucureşti, cum s-a înţeles ulterior), Şoşoacă, urmată de cei excluşi, de cei ţinuţi pe margine, a învins şi a putut să se aşeze în capătul acestei oştiri a pelerinilor ”de dincolo de gard”. Şi i-a dus pe toţi, cu Tricolorul în frunte, la Sfînta.
După scrutinul din decembrie 2020, la care alegătorii din Iaşi au trimis-o pe Şoşoacă în Senat, rememorînd cele întîmplate la pelerinajul din 14 octombrie la hramul Cuvioasei Sfinte Parascheva, Violeta Cincu, asistent universitar la Departamentul de Jurnalism al Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza”, care de 26 de ani a făcut relatări de la pelerinaj cu ocazia hramului, a scris ”A cui creaţie e Diana Iovanovici Şoşoacă: am fost acolo, când Mitropolia, Jandarmeria şi Ministerul de Interne au creat un nou mit”. Dar evoluţia ulterioară arată că nu numai aceste instituţii au ajutat, fără să fi intenţionat vreo clipă, la conturarea ”Fenomenului Şoşoacă”, ci tot sistemul politic şi insituţional al unei Românii învechite. Însuşi Statul român a născut acest mit.
Cum a pus Şoşoacă tot guvernul României cu botul pe labe, într-o zi de duminică
Pe 8 noiembrie 2020, cu o zi înainte de intrarea în vigoare a deciziei Guvernului de a închide pieţele (fatală pentru PNL, la alegeri), Şoşoacă şi-a făcut ”numărul” în cea mai mare hală din Iaşi, între vînzători: „Nu trebuie să permiteţi să vi se închidă hala, pentru că românul e prea obedient. E dreptul vostru să munciţi, în condiţiile în care hypermarketurile nu se închid, sunteţi tot magazine şi voi”, le-a spus Şoşoacă, într-un mod simplu, logic şi cu un dram de dreptate de partea ei. Şi i-a transformat în alegători nu numai pe ei, ci şi pe mulţi dintre cei care au urmărit-o live pe facebook, sau au citit în presa care a preluat şi rostogolit evenimentul.
Într-un tur de forţă, în aceeaşi duminică Diana Şoşoacă s-a dus la spitalul Covid din Leţcani, unde trebuia să vină ministrul Nelu Tătaru. Cînd a ajuns, acesta a dat nas în nas nu cu o delegaţie de supuşi de la spital, ci cu Diana Şoşoacă, Aceasta ”a făcut circ”, cum a scris presa.
„De ce internaţi oameni asimptomatici? Cîţi oameni sunt internaţi în acest spital, domnule Tătaru? Suntem parte din poporul român şi asteptăm să ne raspundă! Mor oamenii cu zile in spitale! Domnule Tătaru, iţi e frică să vorbeşti cu poporul român? Ruşine, domnule Tătaru, că eşti plătit din bani publici! De ce nu vă puneţi costumele, să vă apere de Covid? Deci nu e aşa de periculos Covid-ul, dacă intraţi fără costumele speciale? Unde vă sunt tunelurile dezinfectante, cu care aţi omorît copiii din România, nenorociţilor, criminalilor?! Mizeriilor ce sînteţi, aţi omorît un popor intreg!”, i-a aruncat în faţă avocata Soşoacă ministrului.
Ministrul Tătaru şi-a anulat conferinţa de presă anunţată. Presa a preluat doar discursul Dianei Şoşoacă, acest amestec halucinant de realitate cu ficţiune, de imprecaţie, interogaţii retorice şi întrebări ţintite, dar fără răspuns.
Diana Şoşoacă şi-a continuat apoi marşul spre Senatul României braţ la braţ cu Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, a cărui avocat a fost, în confruntarea acestuia cu autorităţile, pentru a permite pelerinajul la Peştera Sfîntului Andrei. S-a oferit pro-bono ca avocată a IPS Teodosie şi a contestat în instanţă restricţia de organizare a pelerinajului, data de Prefectură, pe 18 noiembrie. Deşi Şoşoacă şi Arhiepiscopia au pierdut procesul, totuşi pelerinajul s-a desfăşurat: exact după reţeta Şoşoacă, exersată la Iaşi, la Sfînta Parascheva, care a făcut ca ”barajele” Jandarmeriei să nu folosească la nimic.
Nimeni n-a fost oprit de altcineva, decît de vremea potrivnică, să ajungă în comuna Ioan Corvin, judeţul Constanţa. Barajele de pe şosea n-au oprit pe nimeni, Şoşoacă, la braţ cu Biserica şi fără mască, a mai repurtat o victorie. Intens difuzată de presă şi de canalele virtuale.
Preşedinta Şoşoacă şi marşul ei spre Cotroceni
Cu prilejul scandalului din piaţa din Iaşi, Diana Şoşoacă a fost luată la întrebări de Poliţia Locală. N-avea mască. Despre Poliţia Locală, oamenii ştiu tot din presă ce salarii umflate au angajaţii, foşti poliţişti, care mai iau şi pensii de la MAI. Avocata Şoşoacă le-a replicat vocal, pe placul unei părţi a electoratului (şi tot live, pe facebook): ”Nu aveţi nicio bază legală pentru nimic. Nu există nicio cercetare ştiinţifică care să vă ateste că masca aia vă protejează. Am 22 de cercetări ştiinţifice de la Oxford şi Harvard care spun că nu foloseşte la nimic masca”.
Discursul ei anti-mască a fost întotdeauna o perdea de fum. Şoşoacă nu atacă ”masca”, ci sistemul care o impune.
Acum, cu lacrimi în ochi, e de partea minerilor din Valea Jiului, cărora le vorbeşte despre ”asasinii economici” de la Guvern, le spune că există soluţii pentru ei şi vrea să le ducă medicamente celor autoizolaţi în subteran.
Sigur, toţi cei care au exclamat, mai tare sau în şoaptă văzînd-o, ”a venit Şoşoacă” sînt cei cărora li s-a interzis accesul la rugăciune, cei cărora li s-a luat de la gură bucata de pîine pentru că li s-a refuzat să o mai cîştige din truda lor, cei amendaţi, cei care s-au simţit umiliţi sau tracasaţi pe tot parcursul interdicţiilor. Şi acum sînt minerii, care nu şi-au primit un drept al lor. Toţi au văzut şi văd în Diana Şoşoacă omul care, măcar în al doisprezecelea ceas, le-a dat dreptate. De fapt, nu dreptate în sine (pentru că nu le-a dat banii înapoi), ci sentimentul de dreptate, care poate e şi mai valoros.
În asta stă puterea simbolică pe care doamna Şoşoacă o exploatează poate chiar fără să realizeze ce face: dezlănţuie în om sentimentul că el e buricul pămîntului şi, cu toate acestea, e umilit de ”sistem”. Unde duce o asemenea descătuşare, s-a mai văzut în istorie.
După ce şi-a pus la butonieră, de o parte şi de alta, biserica şi organele de ordine publică, a strivit apoi cu tocul ca pe un gîndac guvernul României, cu intedicţiile sale cu tot, fie că a fost la piaţă sau la spital, acum Diana Şoşoacă se află în Valea Jiului – în marşul ei spre Cotroceni, cu crucea într-o mînă şi tricolorul în cealaltă. Toată clasa politică e la degetul mic al unei avocate de 46 de ani, despre care, în afara cercului ei de cunoştinţe, în urmă cu exact şase luni, nimeni nu ştia nimic. Şi nimeni nici acum nu pare să ştie prea multe, despre unde şi cînd se va ivi, ca din pămînt, în corul public, care rosteşte deja, ori cu evlavie, ori cu ironie: ”uite-o pe Şoşoacă…”
Orinde va ajunge impetuoasa avocată, deja ”un adevărat fenomen Şoşoacă”, a reuşit deja o tristă performanţă: să rupă şi mai adînc şi dureros România în două, cu Patria pe buze.
Un comentariu semnat de Marius Oprea pentru mediafax.ro
