… după cum anticipam, mișcarea în partidul cu săgeată a junelui nostru edil și baron s-a lăsat cu un „jihad“ în toată regula, toate bubele pomenitului fiind scoase la iveală, într-o manieră destul de agresivă. Cu tot hăi, hăi-ul au existat și voci pozitive mnealui, nea Sică, până mai ieri, unul din careul de șefi ai patriei, fiind cel mai vocal.
Zice domnia sa că de trei ani încoace dom Chirica n-a avut de a face cu partidoiul, altfel spus, „exorcizarea“ s-a făcut cu succes și acuma prin vinele primarului curge numai sânge liberal, cu câteva trombocite de la doamna Cornea și ceva hematii monarhice, dar nu multe, că bate la ochi. Serios? Și toate moșmandele din CL, relatate de presa târgului s-au făcut singure, nu?
Deducem lejer că fostul premier n-are habar de ce-a fost și este între cele șapte coline. De ce? E simplu. Ori n-a avut cine să-l țină la curent cu mersul Moldovei, ori cel ce a făcut-o n-a fost în cea mai bună zi a lui, domnul Orban fiind posibil convins că și UDMR-ul va da un candidat la Iași.
Și dacă am ajuns la liga națională a politicii, mă gândesc că n-ar fi tocmai lipsit de manieră introducerea unui fel de VAR, pentru că la câte prostii scot pe sticlă noii guvernanți, ar cam trebui să ne cerem scuze de la doamna Dăncilă. Știe toată lumea că se minte în campanie, dar în palierul promisiunilor sau cel mult al bugetelor, însă una să zici, dar cu patos, în urmă cu un an și alta să faci la momentul ăsta … e cam de porc.
Cu ceva timp în urmă Orban dădea ca cert drumul spre marea politică prin oarece așternuturi, cu o referire fără perdele la doamna Turcan, aceeași doamnă Turcan care până mai vineri îi era la dreapta, în poziție de vice premier și … doamna Orban tace mâlc. Rareș Bogdan aproape că mușca din microfon rugându-i pe liberali să închidă ușile partidului pentru pesediști ori ce se petrece acum?
Unde credeam că vom respira damf de anticipate, ca să vedem și noi cum e, canci, zero anticipate, că nu-i cum. Și exemplele pot continua și cu KWJ, ce ne-a arătat că te poți suci și cu o nonșalanță ca-n zilele de salariu, niciun mușchi al imensei sale întinderi faciale nefiind interesat de vreo priză de conștiință.
La toate astea să mai adăugăm efectele prezenței virusului chinezesc, de fapt o gripă sănătoasă, dar cu ochii oblici, ce a scos din casă buluc de români să golească stocurile de mălai, arpacaș, ulei și avocado, absolut necesare adăpostului pentru perioada cât virusachele se dă la om.
Contemporanii și compatrioții, alimentați generos de televiziunile comerciale, au scos un procent bun, foarte bun chiar, la distribuția prostiei, mogulii hipermarketurilor fiind datori vânduți Celui de sus, că au scăpat de făina ce aproape făcea gărgărițe, uleiul de anul trecut, ca să nu mai vorbim de stocurile de zahăr, conservăraie și hârtie inginerică.
Sper să nu fie sincrone palmele date peste frunte, „bă, ce prost am fost!“, că sigur o să se audă până la Bruxelles și ne facem de băcănie. Ca de obicei.
Numai de bine,
Văru
