La scurt timp după ce a preluat fotoliul de primar, Mihia Chirica dădea o lovitură de imagine anunțând cooptarea în echipa de consilieri a gneralului Vasile Roman.
Cu o carieră militară de aproape 30 de ani, dintre care zece ani de experiență în conducerea structurilor tactice, Roman s-a lămurit rapid asupra comportamentului primarului Mihai Chirica și a părăsit dezgustat echipa acestuia.
Într-un limbaj fin și elegant, Vasile Roman a acceptat să vorbească cu 7IAȘI despre experiența trăită în scurta perioadă cât a fost consilierul primarului Iașului.
O analiză pertinentă, la obiect și fără derapaje într-un interviu pe care 7IAȘI îl publică sub forma a două epsioade în ediția de astăzi și cea de săptămâna viitoare.
- Reporter: Am rugămintea, având în vedere experiența dvs și statutul de general în rezervă, să ne faceți o radiografie a Armatei Române, cu punctele ei slabe și părțile bune.
Vasile Roman: Primul lucru pe care trebuie să îl recunoaștem este că, guvernanții, indiferent de partide, au conștientizat că intrarea în NATO nu înseamnă că ești sub o umbrelă de securitate și nu trebuie să mai faci nimic de acum încolo. Acest 2% din buget alocat Apărării, cred eu că sub presiunea conflictului din Crimeea și a Statelor Unite, este un lucru bun, un punct forte. Dacă discutăm despre ce înseamnă prioritățile din acest buget, percepția mea este că banii sunt cheltuiți eficient, dar totuși există o tendință spre înalta tehnologie din zona apărării aeriene, care vine în general din America. Iar acest lucru supără Uniunea Europeană. Cred că s-a slăbit ceva din ceea ce înseamnă partea terestră. Tehnologia pe care Armata o așteaptă, în special blindatele, vine cu întârziere. Iar aici aș pune și un punct slab.
România nu trebuie să fie doar o zonă de mentenanță sau de asamblare a tehnicii.
- Rep: De ce?
Vasile Roman: Am fi exact ca în domeniul IT-ului. Dacă s-au supărat unii își iau calculatoarele și pleacă în alt loc. Același lucru se poate întâmpla și cu liniile de mentenanță. România ar trebui să își conecteze industria de apărare la nevoile de apărare proprii și la ceea ce se întâmplă în plan internațional. Putem să o facem? Da, cu predictibilitate și credibilitate. Adică nu poți să dai contractele numai către americani. Forțele aeriene sunt susținute tehnologic de către Statele Unite. Noi ar trebui să ne orientăm spre zona europeană, a Marii Britanii, cu tot ceea ce înseamnă producția de nave că acolo este experiența cea mai mare, și să ne ducem spre Franța și Germania în ceea ce privește producția de tehnologie pentru forțele terestre. De ce? Pentru că trăim în Europa! Nu putem să fim prieteni doar cu americanii și să neglijăm UE. Și eu cred că am neglijat-o. Trebuie o politică un pic mai predictibilă și mai echilibrată. Nu pui niciodată toate ouăle în același coș. Conectarea și dezvoltarea industriei de apărare. Vedem că unele state au o dezvoltare economică într-un ritm susținut. Pentru că produc două lucruri importante: mașini și tehnică militară. Oricât de pacifiști ne-am dori să fim, pentru a prevedi conflictele trebuie să ținem un echilibru al sistemelor de armament. Asta înseamnă achiziții de undeva. Uniunea Europeană tinde să aibă un sistemn al ei de producție, pentru ca banii să ramână în Europa.
- Rep: Ce ne puteți spune despre resursa umană?
Vasile Roman: Un punct bun al structurii militare este tinerețea. Eu am plecat în 2016 din aramată și am lăsat în urmă colegi tineri, inteligenți. Dacă vă uitați la noua generație de generali sunt băieți tineri, cu studii în Marea Britanie sau în Statele Unite și au experiență în teatrele de operații. Zona asta de leadership funcționează foarte bine. Ce nu funcționează bine? În opinia mea, partea de resursă umană. Nevoia de resursă umană nu este saturată. Încă mai sunt probleme cu ceea ce înseamnă încadrarea unităților. Și poate una din cauze este inpredictibilitatea. Și nu neapărat a carierei, ci viitorul de după cariera militară. Au fost foarte multe modificări succesive ale legii în ceea ce privește pensia. Lumea se sperie pentru că nu știe ce urmează. Când îmbraci haina de militar ar trebui să știi de la bun început care îți sunt drepturile la finalul carierei. De ce? Pentru că pe parcursul carierei militare ai o serie întreagă de restricții: limitarea libertății de mișcare, limitarea prezenței în familie, nu poți face afaceri, nu poți face politică, nu ai dreptul la o mișcare sindicală.
- Rep: Dacă tot ați atins subiectul pensiei, ce părere aveți despre pensiile speciale? Cât de morale sunt?
Vasile Roman: Am să fiu sincer. Și eu sunt în postura persoanei care a ieșit mai devreme decât vârsta maximă de rămânere în câmpul muncii. S-ar putea că părerea mea să fie una subiectivă, dar e sinceră. În primul rând, impredictibilitatea în viitorul poziției de pensionar face ca mulți oameni din Armată să fie atenți la context și să spună ”acum este un moment favorabil, îmi pare rău că las cariera, dar prefer să mă duc în viața civilă”. Și vă dau un exemplu. Dintotdeauna a existat un ajutor pentru trecerea în rezervă. Și pe vremea comunismului militarii primeau un ajutor la trecerea în rezervă. Acest ajutor s-a suspendat din anul 2010 și nu se mai dă. Dacă aș fi militar m-aș întreba oare ce alt efect negativ va trebui să suport în viitor. Dintotdeauna militarii au avut pensii militare de stat. Cine se uită în istorie vede că încă de pe vremea lui Cuza s-a stabilit acest lucru. Ele au existat și s-au calculat diferit în funcție de fiecare guvernare și de perioada istorică. Faptul că după modelul pensiei militare de stat s-au creat alte modele de pensii speciale pentru personalul aeronavigant, pentru sistemul judiciar, pentru ministerul de interne, și s-a ajuns până la cele pentru politicieni. Vina nu este a militarilor că după modelul pensiilor lor de serviciu politicienii au creat pensii speciale pentru alte categorii.
- Rep: Cât de mari sunt pensiile militarilor și cum se calculează?
Vasile Roman: Să știți că pensiile militare de stat nu sunt niște pensii fantasmagorice. Am mai fost întrebat cum se calculează. Cei care au fost în teatre de operații au un tip de pensii. Ea se calculează în funcție de poziția avută în Armată. Dacă militarul a fost toată viața între trupe el beneficiază de un spor. El are un statut diferit de colegul care a lucrat doar la birou și pe care îl categorisim ca fiind un birocrat, un executant. Marea majoritate a pensiilor militarilor sunt comparabile cu cele ale altor categorii de pensionari care nu beneficiază de pensii speciale. Singura diferență este că poate cei din armată ies la pensie la 50-55 de ani, iar cei care au fost în viața civilă ies la 62 -65 de ani. Dacă discutăm de prematuritatea ieșirii la pensie, vă pot spune că avem colegi au ieșit determinați de chestiunea lipsei de siguranță în viitor. Mai exact, în sensul că după atâtea modificări succesive ale drepturilor militarilor mai binele nu poate veni. Si acest lucru se confirmă pentru că în cei 30 de ani de carieră am văzut o evoluție în mai rău din acest punct de vedere.
- Rep: Dar din pucnt de vedere moral?
Vasile Roman: Dacă discutăm de moralitate am să vă spun următoarele. Eu mă consider normal, stabil emoțional, asupra căruia experiența din teatrele de război nu și-a pus amprenta în mod negativ. Dar am trăit cu atâția colegi, unii dintre ei au avut nevoie de tratament, pe a căror psihic și-a pus amprenta teatrul de război. Să nu-mi spună cineva că este la fel viața unei persoane care trăiește în centrul orașului 6 luni cu cea a unui militar care stă în Afganistan aceeași perioadă. Niciodată nu am fost un povestitor al întâmplărilor din misiunile din Afganistan, dar, credeți-mă, nu este o viață ușoară. Cât stres este! atât pentru personale implicate direct, cât și pentru familiile lor de acasă. Nu știu cum este în cazul celorlalți care primesc pensii speciale și nu e treaba mea să mă pronunț. Eu vă spun doar cum este în cazul militarilor.
- Rep: Cum l-ați cunoscut pe Mihai Chrica și cum ați fost cooptat în echipa sa?
Vasile Roman: Este un episod foarte scurt. A fost în primul rând o provocare pentru mine, după trecerea în rezervă. S-a pus problema reorganizării Poliției Locale. Sau mai bine zis, a refacerii imaginii după scandalurile în care a fost implicată această instituție. Mihai Chirica, pe care îl cunoșteam din postura de director tehnic și viceprimar, m-a întrebat dacă pot face ceva pentru Poliția Locală. Problema încadrării pe postul de director nu era posibilă și atunci am acceptat funcția de consilier al primarului cu atribuții pe siguranța cetățeanului. Din acea postură am lucrat aproximativ 8 luni de zile efectiv în sediul Poliției Locale. După finalizarea acestei etape, intenția mea a fost să plec pentru că am atins obiectivele stabilite. Poziția de director al Poliției Locale nu era tentantă pentru mine pentru că personalitatea mea nu se potrivea cu relația Primar – Poliție Locală. Eu o vedeam ca pe o chestie de colaborare. Venind din viața militară nu puteam să accept ideea de impunere. Eu vedeam lucrurile într-o directă responsabilitate a Poliție Locale, știam ce obiective am de îndeplinit și îmi conduc instituția. Ehh, dar nu e chiar așa!
- Rep: De ce?
Vasile Roman: Există momente în care primarul, pentru ceea ce însemna responsabilitatea și imaginea sa, era mai intruziv. Așa că mi-am dat seama că nu va fi o perspectivă de colaborare bună și atunci am considerat că cel mai bine este să închei activitatea. Am vrut să îmi dau demisia și primarul mi-a spus să mai rămân, pentru că mai pot fi de folos. Am încercat să fac mai mult și am venit cu tot felul de proiecte pe care le-am propus. Constatarea mea a fost că lucrurile respective nu s-au dorit. Iar lucrul cel mai important a fost legat de încredere. Nu spun că domnul primar nu a avut încredere în mine, și nici invers că eu nu am avut încredere în el. Dar nu s-a creat acea relație de încredere specifică între un primar și consilierul său. Probabil ca și consilier trebuie să ai un trecut comun, să împărtășești mai mult decât niște principii.
- Rep: Și când s-a rupt relația?
Vasile Roman: Relația noastră a încetat în momentul în care eu am decis să intru în politică. A fost o chestiune foarte ambiguă. Și domnul primar pare că și-a dorit să nu mai fiu acolo. Eu am zis că nu e bine să combinăm politica cu administrația, și că plecarea mea este cea mai bună formulă. Să știți că încetarea raporturilor a fost … așa … un pic mai tensionată. Niciodată nu am înțeles de ce?! Și nici nu caut explicații. Probabil pentru că suntem două persoane total diferite. Eu vin cu un anumit tip de educație, cu niște principii și valori, domnul primar are alt set de principii și valori, iar partea comună a fost foarte subțirică. Ea a existat, dar e foarte subțire.
10. Rep: De ce a fost tensionată?
Vasile Roman: Spun asta pentru că a fost o despărțire fără să ne urăm succes unul celuilalt. Nici măcar formal. A fost o chestie de genul: ”dacă vreți să plecați, plecați, nu este nicio problemă!”. S-ar putea ca Mihai Chirica să mă fi perceput, poate sunt subiectiv, ca un contracandidat la Primăria Municipiului. Poate chiar și atunci când m-a angajat în 2016 m-a văzut la fel. Poate a gândit ceva de genul ”de ce nu aș lua lângă mine un posibil concurent?”. Veneam cu forțe proaspete, energie. Eu nu am gândit așa. Când am intrat în politică m-am gândit că voi face bine cetățenilor Iașului, fără să mă gândesc că s-ar supăra Mihai Chirica. Acum constat că atunci când discutăm despre politică, la Iași, oamenii nu pot fi prieteni. Și când te uiți la alte orașe cum se dezvoltă pentru că oamenii fac politică pentru comunitate nu pentru orgolii. La Iași se face o politică pentru orgolii și habar nu am de ce.
- Rep: Într-o postare pe facebook, ați afirmat faptul că Mihai Chirica știe că i se apropie funia de par…
Vasile Roman: Poate formula nu a fost una prea academincă, dar ea dă nota unei realități. Și am să vă spun de ce. Nu vorbesc despre persoana Mihai Chirica ci vorbesc despre primarul Iașului. Prima mea constatare este că politica adiministrativă în orașul acesta se face de către o singură persoană. Nu știu de ce, s-a dezvoltat această chestiune de „eu fac totul”: eu știu, eu decid, eu fac. Nu există nimic fără mine! Am văzut ședințele de Consiliul Local și m-am uitat la două lucruri care mi s-au părut semnificative. Deși în sală erau toți directorii de societăți din subordine, răspunsurile la interpelări le dădea primarul. Și spun atunci, oamenii despre care se face vorbire n-au personalitate, nu au știință? De ce nu vorbesc directorii aceștia? Mai rău decât la cătănie. Vorbește doar generalul. A doua chestiune pe care am sesizat-o a fost o discuție în care primarul le-a comunicat acestor persoane că ”dvs sunteți niște subordonați. Generalul sunt eu! Înainte de a vorbi, de a decide, de a face, trebuie să cereți voie de la mine!”. Chiar mi-am zis ” bă, ce rău că sunt și eu în sală. Acum suntem doi generali!”. Or nu așa se face. Oamenii respectivi sunt plătiți, au o fișă a postului, au bugete, au tot ce le trebuie. Oamenii respectivi trebuie să răspundă în fața comunității și în fața Consiliului Local de ceea ce fac. Nu în fața primarului. Primarul este managerul întregului. Dar în rest lasă oamenii să-și facă treaba. Ei au personalitatea lor. Nu-i considera pe toți slugi sau subordonați! Mi s-a părut o atmosferă care m-a făcut să gândesc că ceva nu este în regulă.
Rareș Neamțu
