Sub o formă mai elaborată sau una directă, orice basm începe la fel – a fost odată … Și de aici apar variațiile cu descrieri ireale ale unor manopere ciudate, executate de eroi nefirești și tot așa. Dar, oare cum ar suna un basm cu un debut de felul – a fost odată un bou? Eu zic c- ar fi un început bun. Nu oricine poate face afirmația asta, mai cu seamă că lasă loc de interpretări. A fi bou, ca și construcție, nu sună tocmai prietenos și nici un eventual destinatar n-ar fi fleașcă de veselie, când s-ar ciocni cu zicerea asta. Cine se simte bine, dacă-i făcut bou? Cel mult un vițel, dacă e s-o luăm ierarhic, pentru că statutul de bou, la care tinde vițelul, este unul al desfătărilor. Păpica, păpică, plimbarea, plimbare, ca să nu mai vorbim de șeptel, unde alegerile sunt la cheremul … boului. Firește totul până la povară. Dar merită. Orice vițel își dorește un astfel de trai.
Folosirea sintagmei cu boul, mai lasă perspectiva deturnării cititorilor înspre fabulă, unde „Boul și vițelul“ este in Top Ten-ul oricărui român trecut prin școala generală. Dar, nu se cade s-alunecăm înspre gen, pentru că riscăm amestecarea cu alte personaje. Nu mai departe, coțafana. Ori unde mai găsești coțofene în ziua de azi? În fotbal. Prin urmare, să rămânem în genul epic al basmului și să ne imaginăm ce șanse de promovare ar avea un astfel de gen în condițiile în care, evenimentul sportiv al momentului a fost umbrit de pumnul Prodancei în falca lui Alexa, ultimul fiind la primire, se pare. Nule. E de intuit că sunt cel puțin două duzini de ortodocși care ar fi întors și celălalt obraz, spre deosebire de pomenit care a întors spatele, dar și alte două care l-ar fi plantat pe nefericit în pielea mamiferului, folosind cunoscutul construct – „Maaamă, ce bou! Eu îi dădeam una … “. În fine, numai în pielea lui să nu fii, chiar dacă ar putea fi de bou. Tot strâmtă s-ar dovedi.
Un basm cu un astfel de început ar putea cuprinde lejer fel de fel de fapte notabile din realitatea contemporană și aș pune rămășag că majoritatea celor implicați în vreo poveste sau alta, la o relatare a istoriei cu pricina ar putea exclama – „Băi, dar ce bou … “. Și aici am putea spune că basmele despre Cex-rile PSD ului, ar genera destule exclamații de genul, ca să nu mai pomenim de investiții vizibile făcute în detrimentul altora, și mai vizibile, pentru că nu-i de colea să bagi un purcoi de bani să faci o gazetă județeană la prima strigare și să dai cu flit la astupatul gropilor, care sunt factori generatori de strașnice înjurături, ca să nu pomenim de spusele de mamă. Ori mama CJ-ului, n-are nici o vină. Nici nu știm să meargă la vot. Dar, mai știi?!
Numai de bine!
Văru
