Situații nefirești care au loc în școlile din România sunt făcute publice periodic în mediul online. Acestea sunt relatate de elevi, părinți sau profesori.
Un părinte a povestit într-o postare pe Facebook despre suferința fiicei sale după ce a fost umilită de dirigintă în fața clasei.
„M-a sunat plângând de la școală”
„Am o fată de 14 ani, clasa a-8-a, un copil liniștit, profesorii, până acum, m-au felicitat pentru educația pe care i-am oferit-o.
Săptămâna trecută, doamna dirigintă a adus-o în față clasei cu telefonul personal fără nicio explicație, a pus-o să-l deblocheze și a citit, în voie și după bunul plac, fără acordul meu sau al copilului, conversațiile pe care colegii fetei mele le au pe un grup al clasei (sunt toți elevii din clasa în acel grup), un grup pe care îl au din clasa a 2-a, creat de copilul meu, în care ei se exprimă liber, nefiind nici un adult în grup.
Printre alte discuții (bârfe interne, cum le numesc ei) mai sunt și mesaje de amenințare între ei, înjurături și răutăți reciproce.
Copilul meu m-a sunat plângând de la școală, ascunsă în baia școlii, după ora cu doamna dirigintă, spunându-mi că o să fie cercetată de poliție și că va răspunde penal în fața legii, că tulburările de comportament ale unui coleg de clasă care înainte cu o zi a vandalizat un dulap în școală cu o foarfecă ascuțită în mână și care a amenințat că îi va face rău copilului meu și altei fete din clasă sunt datorită ei, pentru că nu a controlat acest grup.”
„Stătea în față clasei în picioare, în fața tuturor”
„Diriginta țipând și amenințând în clasă că vor plăti cu toții pentru cele întâmplate și că principala vinovată este fata mea. Copilul meu stătea în față clasei în picioare, în fața tuturor, rușinată, simțindu-se că un gândac (aceste au fost cuvintele ei), cu lacrimi în ochi își cerea iertare, doamna profesor care acuza și amenința pe toată lumea, dar în special pe ea, acesta este scenariu pe care toți copilașii din clasa l-au susținut și în fața directoarei școlii.”
„A menționat că este foarte bine că ea plânge și suferă”
„Am discutat cu doamna dirigintă și a susținut cele povestite de fata mea și a menționat că este foarte bine că ea plânge și suferă, înseamnă că este conștientă cu ce a greșit și că dumneaei nu are ce să-și reproșeze. Am făcut plângere cu număr de înregistrare către doamna director care a pus toate părțile implicate față în față și a concluzionat că se exagerează și că are termen 30 zile pentru soluționare.
Ieri, într-o discuție privată între fata mea și doamna profesoară de română, în pauză de după ora de Limba Romană, doamna profesor, colega doamnei dirigintă, i-a spus fetei mele că exagerează cu acuzațiile și să-i mulțumească doamnei diriginte că nu a raportat la poliție acest grup. Că doamna dirigintă îi poate face rău dacă dorește ….
Ce mă sfătuiți? Cum să-mi ajut copilul să depășească acest episod?”, a scris mama fetei pe grupul Părinții elevilor din România.
„Și eu ca dirigintă mă uit în telefoanele lor”
În comentarii, cei mai mulți sunt de acord că la mijloc este un abuz. Printre cei care și-au exprimat părerea sunt și profesori.
„Sunt profesoară și dirigintă, însă nu cred că am dreptul să verific telefonul elevilor mei. Îmi imaginez câte discuții pot purta ei, în privat, sau cât se amuză pe seama profesorilor și nu numai. Copiii nu trebuie umiliți, ci mai degrabă trebuie învățați cum să se exprime chiar și în convorbirile private. Atât avem voie să facem. E strict opinia mea.”
„Oameni buni, să știți că și eu ca dirigintă mă uit în telefoanele lor, și am a 8 a, însă ne permitem pentru că suntem o familie. În ei am cea mai mare încredere, iar ei în mine. Poate dna profesor a fost dură, însă nu cred că a avut intenții rele. Toți diriginții avem „plăci” de genul. De ce nu încercăm să privim și partea cealaltă a problemei?”
„Este o formă clară de abuz și bullying din partea dirigintei care își depășește grav atribuțiile, dar și de încercare de manipulate și intimidate din partea profesoarei de română. Interveniți, va rog, cât mai ferm, pe toate canalele posibile! Așa ceva nu trebuie trecut cu vederea, ignorat sau acceptat. Copilul dumneavoastră are nevoie să vadă că îi sunt respectate drepturile și integritatea, iar când asta nu se întâmplă, părințîi îl susțîn! Învață în felul asta să se protejeze, să își susțînă propriile drepturi. E un moment perfect că să o învățați cum se face asta.”
„Asta înseamnă să fii în era digitală, dar tu să nu te educi cum funcționează internetul.
Fiica dvs nu este vinovată de nimic, este pur și simplu absurd. Iar doamna, cu tot cu colegii ei care îi țîn spatele, este într-o gravă eroare și a și comis un abuz pasibil de pedeapsa din punct de vedere legal, cu atât mai mult că dumneaei este cadru didactic.
Protecția copilului și avocat. Și multă răbdare.
Orice copil are nevoie de un campion care să îi ia apărarea. Mai ales când este nevinovat”.
„Sunt părinte și fost profesor. Dar ce citesc… din păcate am mai auzit. Te sfătuiesc să nu lași lucrurile așa. Eu aș apela la un psiholog și aș cere o expertiză medicală și apoi în instanța… Nu se poate că un copil să fie umilit așa, e minor, trebuia să te cheme să fii prezentă”.
