Călin Ciobotari
Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani reconfirmă trendul pozitiv pe care, de ceva timp, s-a înscris. Prezentă în Festivalul Național de Teatru (cu spectacolul lui Andrei Măjeri, La Academie), cu vechiul sediu aproape refăcut după o nesfârșită perioadă de stagnare, cu un climat intern propice artei, instituția condusă de Alexandru Vasilachi a creat deja un nivel de așteptare, nivel satisfăcut într-o anume măsură de cea mai recentă premieră, Iubesc! Iubesc! Te iubesc!, pe un text al autorului gruzin Avtandil Varsimașvili. Regia este semnată de georgianul Andro Enukidze, cel care, în 2009, monta la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași provocatorul spectacol Uciderea lui Gonzago.
Tema e dată de războiul Gruziei cu Rusia, de la finalul anilor 2000, și explorează consecințele acestui război așa cum sunt ele concentrate în interiorul unei povești de dragoste. Într-un sat gruzin, Nicu și Tina se îndrăgostesc unul de celălalt. E o iubire simplă și înaltă, pură, construită într-un univers pitoresc-rural, cu cadre naturale marcate scenografic (copaci răspândiți prin sala-scenă) și dramaturgic (personaje antropomorfizate precum Sperietoarea, Câinele, Gânsacul, Vaca, Monumentul, Pământul, Râul etc.) Convocate în fluxul narativ, elementele naturii devin ele însele voci-martor ce asigură un contur universal-cosmic acestei iubiri frânte de brutalitatea războiului. Nota de fond a dramaturgiei este simplitatea, alterată de unele naivități de adaptare (localisme, replici facile, stângăcii de construcție, umor pe alocuri discutabil), însă funcțională, generând poveste și emoție.
Enukidze optează pentru o reconfigurare a spațiului scenic, cu publicul instalat pe scena oficială și cu personajele răspândite în spațiul destinat publicului, acolo unde e plasată și o nouă scenă. Soluția este spectaculoasă, însă insuficient motivată, adeseori părând mai mult o găselniță decât o soluție propriu-zisă. Cu actorii rătăcind printre rândurile goale, spectacolul pierde uneori din concentrare. O altă problemă survine din lipsa de unitate stilistică a costumelor și a elementelor cromatice generale, doar personajele principale, Nicu și Tina, alcătuind vizual o axă coerentă. Peste tot se suprapune și roșul dominant al scaunelor goale, fără nicio o legătură cu mizele de adâncime ale poveștii și ale spectacolului.
Dincolo de aceste inconveniente, Iubesc! Iubesc Te iubesc! (titlul are o muzicalitate bine punctată de cei care îl rostesc, devenind treptat un refren intim ce ne însoțește și după terminarea spectacolului) conține cantități considerabile de căldură umană, bune contrapuneri între sensibilitatea omenescului și cruzimea istoriei, între politicile inimii și cele ale statelor. Independent de localizările explicite ale acțiunii (inclusiv cu citări din esența ethosului gruzin), este procurat și un aer etern valabil, recognoscibil, familiar, mai ales acum, în contextul noului război ruso-ucrainean, dar, ca ipoteză, posibil oricând, oriunde. O dinamică bună (actorii sunt mișcați scenic de coregrafa Victoria Bucun), cu alternanțe între mișcări sincron și ritmuri specifice spațiului slav e dublată de staticul asumat al unor personaje precum Badri și Pământul-Mamă (Irina Mititelu stă mai bine de o oră așezată în fundul sălii pentru a avea doar o scurtă intervenție de final). Umorul nu este străin spectacolului, însă este inegal repartizat în economia întregului. Uneori tandru, alteori copilăros (dimensiune inerentă intervenției unor personaje precum cele animaliere), alteori politic (ca în intervențiile Monumentului), alteori social (Sperietoarea), rămâne un ingredient important, la fel ca și poeticitatea discretă ce se țese nu o dată în scenă.
Marele eveniment al spectacolului lui Enukidze nu este, în opinia mea, nici regia, nici scenografia, nici dramaturgia, ci debutul actriței Oana-Maria Tudoran. Absolventă de actorie la Universitatea de Vest din Timișoara, s-a făcut deja remarcată în anumite evenimente teatrale (precum Gala Hop) și a câștigat concursul de angajare organizat de Teatrul botoșănean în vara acestui an. Nu e deloc dificil să intuiești în apariția scenică a Oanei energiile unei actrițe adevărate. Are prezență intensă, forță și fragilitate, aliaj de top în panoplia de atuuri actoricești, tehnică vocală impecabilă, expresivitate corporală, disponibilitate pentru construcția de relații puternice cu partenerii. Grația cu care își poartă straiul alb, în scena scăldării în rău, puterea de a genera convenție teatrală și de a ne convinge că, de fapt, este goală, pasionalitatea în fluxul și refluxul sentimental al începutului de iubire cu Nicu (notabilă și prestația lui Răzvan Amitroaei, actor de vârf al trupei botoșănene), finețea cu care trece de la feciorie, la maternitate și văduvie, pragmatismul și precizia cu care își dozează jocul fac din apariția Oanei Tudoran un eveniment. O poate juca oricând pe Nina, dar și pe Hedda, pe Ofelia, dar și pe Lady Macbeth, pe Nora, dar și pe D-ra Iulia. E de urmărit…
O ultimă precizare aș face-o în legătură cu excelentul caiet de sală pus la dispoziție de echipa Teatrului, semn de profesionalism și de interes pentru acest „detaliu” trecut cu vederea prea ușor de atâtea alte teatre românești. Grafică de înaltă ținută, utilă informație vizuală și textuală…
Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani – Iubesc! Iubesc! Te iubesc!, de Avtandil Varsimașvili. Traducerea și adaptarea: Lucian Băleanu. Regia: Andro Enukidze. Scenografia: Vera Kipiani. Coregrafia: Victoria Bucun. Cu: Oana-Maria Tudoran, Răzvan Amitroaei, Cezar Amitroaei (înlocuitor al lui Marius Rogojinschi în reprezentația de față), Gheorghe Frunză, Alexandru Dobynciuc, Gina Pătrașcu-Zamfirache, Ioan Crețescu, Dana Bucătaru, Lenuș Moraru, Sorin Ciofu, Irina Mititelu, Volin Costin. Data vizionării: 30 septembrie 2023
