Principiul „celerităţii” care spune că dosarele trebuie judecate într-un timp rezonabil este uneori încălcat. Peste 20 de dosare au depăşit un deceniu de când se află pe rolul instanţelor arondate Curţii de Apel Iaşi fără ca magistraţii să fi ajuns la o decizie finală. Unele cauze se apropie curând de „vârsta majoratului”. Doar pe rolul Tribunalului Iaşi sunt 14 dosare care au depăşit 10 ani de când aşteptă să fie soluţionate. „Performerul” se numeşte Petrică Manolachi, acuzat de complicitate la tâlhărie, care încercă să obţină o sentinţă favorabilă de 13 ani.
Dosarul lui Petrică Manolachi (36 de ani) le dă bătăi de cap magistraţilor ieşeni de aproape 13 ani. Ieşeanul a fost acuzat de complicitate la tâlhărie, achitat, apoi condamnat la cinci ani de închisoare, a executat pedeapsa, a fost liberat condiţionat, iar acum dosarul său se rejudecă după ce Statul român a fost condamnat în acest caz la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Ar fi tâlhărit o pensionară
Tânărul a fost acuzat că împreună cu Constantin Damian şi Bogdan Ghiciuc ar fi jefuit, în 18 aprilie 2002, o femeie de 71 de ani, despre care ştiau de la o cunoştinţă că deţine bunuri de valoare în casă. Anchetatorii susţin că, în ziua respectivă, Manolachi ar fi sunat la uşa victimei susţinând că strânge fonduri pentru biserică. Când aceasta a deschis, Ghiciuc i-ar fi pulverizat pensionarei spray lacrimogen peste faţă şi ar fi imobilizat-o, iar Damian a cotrobăit prin casă. La comiterea faptei cei doi ar fi folosit mănuşi şi au fost „deghizaţi”. Conform procurorilor, în tot acest timp, Manolachi ar fi stat de pază în holul blocului. Din locuinţa victimei, au fost luaţi 140 de lei şi mai multe bijuterii, banii fiind împărţiţi ulterior de inculpaţi.
La nouă zile de la comiterea faptei, cei trei tineri au fost reţinuţi şi apoi arestaţi preventiv. Atât în faţa poliţiştilor, cât şi a procurorilor, Manolachi a declarat că este nevinovat.
Rufoase şi pline de praf, dosarele vechi scot peri albi şi magistraţilor şi părţilor
Susţine că a fost bătut
„La audieri, poliţiştii m-au întrebat de toate AN-urile (cazuti cu autor necunoscut n.r.) din zonă. M-au audiat fără avocat, m-au legat cu mâna întoarsă de bancă şi m-au bătut. M-au lovit în spate, la coaste, mi-au smuls părul din cap ca să recunosc, dar ce să recunosc dacă eu nu eram vinovat. Am cerut apoi expertiză medico-legală, dar am fost la IML tot cu poliţiştii care m-au bătut. Odată mi-au cerut bani pentru expertiză, dar eu de unde să le dau dacă eram arestat, le-am spus să îmi cheme părinţii, odată m-au dus duminică când era închis”, susţine Petrică Manolachi.
Deşi iniţial ceilalţi doi inculpaţi au declarat că tânărul a stat de pază, ulterior au spus că acesta nu a participat la tâlhărie. Mai mult, doi martori, concubina de atunci şi tatăl lui Petrică Manolachi au declarat că în ziua respectivă acesta a mers cu prietena sa să o ducă pe fiica acesteia la grădiniţă, iar apoi a stat casă. Declaraţiile au fost însă considerate subiective de anchetatori. În defavoarea tânărului a cântărit şi faptul că femeia de 71 de ani l-a identificat în urma unei recunoaşteri din grup.
Achitat la Tribunal
În mai 2002, Constantin Damian şi Bogdan Ghiciuc au fost trimişi în judecată pentru tâlhărie, iar Petrică Manolachi pentru complicitate la tâlhărie.
Şapte luni mai târziu, Tribunalul Iaşi a decis să îi condamne pe primii doi tineri la cinci ani şi patru luni de închisoare, respectiv şase ani şi şase luni de închisoare. În schimb, Manolachi a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau inculpat. „În cauză, în raport de materialul probator administrat nu s-a dovedit, fără echivoc, vinovăţia inculpatului Manolachi Petrică cu privire la săvârşirea infracţiunii astfel că prezumţia de nevinovăţie (…) nu a fost răsturnată, iar conform principiului „in dubio pro reo”, îndoielile existente se interpretează în favoarea inculpatului”, se arată în sentinţa Tribunalului.
Nu s-a predat poliţiştilor
Procurorii au declarat apel, iar în noiembrie 2003 Curtea de Apel Iaşi a decis să-l condamne pe Manolachi la cinci ani de închisoare, motivând că probele dovedesc vinovăţia tânărului. Decizia a fost menţinută, în mai 2004, de instanţa supremă. Petrică Manolachi nu s-a predat şi a făcut o plângere la CEDO. „Mi-am schimbat domiciliul şi am muncit la negru. Nu am vrut să mă predau. De ce să execut o pedeapsă pentru o faptă pe care nu am făcut-o? Speram să se prescrie, dar în 2010 mi-au bătut poliţiştii la poartă. Şi eu şi familia mea am suferit foarte mult, psihic te termină situaţia asta. Părinţii mei au fost nevoiţi să vândă casa, tatăl meu a murit, iar mama a plecat în străinătate”, povesteşte ieşeanul.
3.000 de euro de la CEDO
În august 2012, Petrică Manolachi a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani, iar un an mai târziu, CEDO a constatat că în cazul lui a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi a obligat Statul să-i plătească 3.000 de euro daune morale. „Nu am dormit luni de zile după ce am ieşit din penitenciar. Ţipam prin somn. A fost greu şi nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut”, a spus tânărul.
În urma hotărârii CEDO, în aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis o cerere de revizuire a dosarului, a desfiinţat deciziile de condamnare a acestuia şi a dispus rejudecarea apelului. „Soluţia instanţei europene a venit, din nefericire, mult prea târziu pentru el, acesta executând întreaga pedeapsă de 5 ani închisoare, în condiţiile în care nu a avut parte de respectarea dreptului la un proces echitabil. Surprinzător este şi faptul că, din 2002 până în prezent, deşi au trecut aproximativ 14 ani, nici un organ judiciar nu a avut curiozitatea să administreze mijloace noi de probă existente în dosar, respectiv expertiză ADN, reconstituire etc., de o importanţă capitală pentru stabilirea vinovăţiei”, a precizat Robert Amuntencei, avocatul lui Manolachi. Procesul a avut deja nouă termene de judecată, fiind audiaţi mai mulţi martori.
Ulterior poveştii de mai sus, ieşeanul a mai fost condamnat în alt dosar, pentru furt.
Judecătorul sindic are treabă grea cu dosarele „antice”
Alte 14 dosare vechi la Tribunal
Pe rolul Tribunalului sunt 14 dosare cu o vechime de peste 10 ani, toate fiind în materia insolvenţei, „care se judecă după o procedură specială ce implică o perioadă mai mare de timp pentru a fi soluţionate”, după cum susţin rep
rezentanţii instanţei. Cea mai veche cauză datează din anul 1999 şi priveşte SC Cip Tomeşti SA.
