Doi bărbați, ținîndu-se de mînă, în lacrimi

despre semnele de ne-boală ale lumii 

 

 

Nu, nu e despre homosexuali, lesbiene, bisexuali și ce-o mai fi în trendul zis LGBTQETC. Nu că ar fi neapărat ceva de rău dacă ar fi așa, dincolo de exagerările propagandistice și contra-productive ale anilor pe care îi trăim. Doar că acum, aici, nu e vorba despre o minoritate îndelung oprimată, pe care niște negustori de putere dintotdeauna o folosesc drept carne de tun pentru interese mereu slinoase și toxice.

Acum, în acest text plin de mirare bucuroasă, aproape infantilă și desigur cam patetică ( în romîneză, nu în engleză ), e vorba despre o altă minoritate. Una ne-oprimată, ba chiar adulată ; dar prea puțin înțeleasă. Fiindcă, oricît ne-am amăgi, cizmarii mentali, majoritari dintotdeauna, nu pot judeca mai sus de călcîiele lor cerebrale. Nu din vina lor, desigur, ci fiindcă așa e softul lumii acesteia, ca să mai patetizăm oleacă, neo-sadovenianicește.

Și ca să terminăm, momentan, cu filfizofăria de berărie, și să aterizăm în concretețea de oameni serioji, cu dările și luările la zi : un elvețian, despre care cunoscătorii spun că ar fi cel mai mare jucător de tenis de cîmp de pînă acum, tocmai s-a lăsat de această ocupație, aducătoare de mulți bani și multă faimă. Iar cu ocazia acestei lăsări, elvețianul sobru a plîns, în timp ce-l ținea de mînă pe cel mai mare adversar al lui, un spaniol drăcos și nu prea sobru. Care plîngea și el.

Pentru multă sărmănime neuronală, sportul ,, de top ,, e doar despre bani, celebritate, mondenitate, bani, celebritate. Plus restul sosului de breiching niiuz. Acești doi cvasi-extratereștri, Federer și Nadal, ne arată, din nou, că se poate și altfel. Că banii, medaliile, cupele, recordurile și restul sînt doar o parte a tabloului. Ceea ce contează cu adevărat e rama : principii normale, sănătoase, nestricate de miza jocului, oricît de mare ar fi aceasta. Să fii om, adică, dincolo de toate.

Ooo, de cîte ori auzim refrenul ăsta ipocrit : ,, Principalul e să rămînem oameni ,,. Și de cîte ori vedem ( 90 % ) că vorbele astea îs doar o ieftineală cleioasă, o vrăjeală de doi lei, o acadea de păcălit copii mari. Federer și Nadal ne-au arătat că se poate fără cleioșenie, fără vrăjeală ieftină. La cel mai înalt nivel. În cel mai curat mod. Dincolo de grămezile de bani și de medalii. Pur și simplu.

Pe vremea mult-regretatului dictator comunist Ceaușescu, copchil hiind și stînd ,, la rînd la pîne ,, , mi s-a întîmplat să hiu aproape stîlcit de peretele brutăriei din sat, hipopotamii care mă striveau fiind adulți bipezi care, nevrînd să rămînă fără pîinea cea de toate zilele, considerau copiii ca mine un soi de chetre peste care poți călca fără probleme. Asta nu în Africa cea oropsită și hulită, ci într-un sat european, cu două biserici și trei școli. E drept, pîinea era tare bună, da’ parcă stîlcirea de perete a unor copii nu era cea mai creștinească metodă de a evita mămăliga alternativă.

Prin urmare, ca unul trecut prin competiții ceva mai rudimentare decît circuitul de tenis profesionist, o să emit o nouă blacksfemie : pe lîngă sfinții doctori fără de arginți Chir și Ioan sau Cosma și Damian, poate n-ar strica să le vorbim copiilor și despre ne-sfinții cu mulți arginți Roger și Rafael.

Știu, sună bizar, mai ales în prea-cuvioasa ogradă romîneză, plină de teodosnici tomitani și visarioni aleși. Dar, după atîtea duble greșeli la serviciul religios, poate ar fi cazul să ne uităm și dincolo de vechea plasă despărțitoare de teren , care nu e deloc a pescarului Petru. Fiindcă, oricît ar părea de șocant, calea ne-sfinților doctori plini de arginți Roger și Rafael e cu mult mai luminoasă decît a leghiunilor de profeți mincinoși care au umplut demult altarele băștinașe, precum și amvoanele laice de toate culorile.

Desigur, aț’ ghicit – aiștea doi îs poponari, de asta se țin de mînă. Și plîng fiindcă îs niște chișorcoși, nu ca noi, care călcăm peste mîini, fără să clipim, la o deschidere de hipermarket, pentru o tigaie la preț redus. Game, set, meci.

Sau parameci. Depinde de rama pe care o alegem.

Lucian Postu

 

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here