Ana Hegyi: „Nimic nu se compara cu bucuria de a fi pe scena, cu zambetele si aplauzele publicului”
Andreea Darie: „Actorul in Romania cred ca este in permanenta in pozitie de atac”
Ana Hegyi si Andreea Darie iubesc la nebunie ceea ce fac. Despre meseria de actor vorbesc cu pasiune, iar noi am incercat sa aflam de unde izvoraste aceasta dragoste. Despre chemarea pe care au simtit-o catre aceasta arta, despre primele roluri, despre modele si despre sfaturile pe care le dau tinerilor care viseaza sa traiasca pe scena, in randurile de mai jos…
- Cand si cum v-ati dat seama ca vreti sa deveniti actor?
Ana Hegyi: Se intampla ca la 5 ani sa particip la preselectiile pentru cercul de teatru de la Palatul Copiilor. M-am indragostit atunci de scena si acolo am ramas, cu bucurie, pasiune si iubire.
Andreea Darie: Nu pot spune cu certitudine care a fost momentul in care am inteles ca acesta este drumul pe care vreau sa il urmez. Dupa ce timp de opt ani am facut handbal de performanta la Liceul cu Program Sportiv din Iasi, am inteles ca drumul pe care doresc sa il urmez nu se regaseste in domeniul sportiv. Predispozitia mea pentru arta s-a manifestat de cand eram copil. Astfel, ajunsa pe la varsta de 16-17 ani, dupa cateva experiente teatrale definitorii pentru mine in acel moment, am stiut ca nimic altceva nu m-ar putea face mai curioasa, vigilenta si vie pentru o durata de timp atat de lunga decat teatrul.
- Care a fost primul rol? Care este rolul cu care va mandriti?
Ana Hegyi: Primul rol la Palatul Copiilor a fost un Soricel, primul rol din facultate a fost Phoebe din “De veghe in lanul se secara” de J. D. Salinger, primul rol in calitate de actrita (cu diploma) a fost Mama din spectacolul “4X4” de Alexandra Badea. Am iubit toate personajele, dar ador rolul Domnisoarei Cucu din “Steaua fara nume “ de Mihail Sebastian si Jacqueline din spectacolul “Atentie aterizam”. Ambele spectacole inca se joaca la Ateneul din Iasi.
Andreea Darie: Primul meu rol a fost in liceu, anume Vitoria Lipan din Baltagul, dramatizare dupa romanul lui Mihail Sadoveanu, iar rolul cu care ma „mandresc” pot spune ca a fost Cassandra din spectacolul „Trei” dupa Marguerite Yourcenar, regia Octavian Jighirgiu.
- Care au fost reperele si idolii dumneavoastra?
Ana Hegyi: Profesorii mei sunt cei care mi-au aratat calea spre implinire in acesta profesie. Ei sunt cei in fata carora ma inclin cu bucurie si respect.
Andreea Darie: Reperele pe care le-am avut sunt aceleasi si astazi. Olga Tudorache este modelul de actor spre care am aspirat pana acum, anume daruire, forta, prezenta, fragilitate si viata in procescul scenic.
- Ce inseamna sa fii actor in Romania, in comparatie cu statele europene occidentale?
Ana Hegyi: Nu m-am gandit niciodata la asta, insa de fiecare data cand am fost in strainatate am observat ca actorii acolo sunt foarte “liberi”. Sa fii actor in Romania? E un vis? Da. In sensul ca sunt foarte putine locuri, multi actori si toti ne dorim sa jucam .
Andreea Darie: Personal, inca nu am avut ocazia sa aflu ce inseamna sa fii actor in afara granitelor tarii. Din tot ceea ce am auzit pana acum se pare ca nivelul de performanta ar fi mult mai ridicat deoarece pregatirea este mult mai intensa. Anul urmator voi avea ocazia sa iau pulsul miscarii teatrale din afara tarii deoarece am fost invitati in cadrul programului „Plovdiv, capitala cultural-europeana” cu spectacolul „Complet alb”, in care interpretez rolul principal.
Actorul in Romania cred ca este in permanenta in pozitie de atac, in pozitie de start, neobosit in cautarea sa de a reusi, in cautarea sa de a incerca. Actorul in spatiul romanesc trebuie sa lupte neincetat si sa-si aminteasca mereu care are fost motivele pentru care a ales aceasta profesie. Cred ca repetarea acestora il pot salva de la renuntare.
- Care este profilul spectatorului de teatru la momentul acesta – 2018? Ati observat o schimbare a acestui profil de la debutul dumneavoastra pe scena si pana in prezent?
Ana Hegyi: Lumea isi doreste in ultimul timp sa participe la spectacole de comedie, dar este si acel public care apreciaza teatrul clasic, drama. Actorii ofera publicului. Depinde de noi ce oferim (!?) .
Cultura si civilizatia spectacolului se schimba foarte repede, din toate punctele de vedere. Schimbari se vor produce si maine si peste un an….
Andreea Darie: Spectatorul este ori rigid, ori deschis, ori prea galagios, depinde in ce masura oferta culturala raspunde asteptarilor sale. Spectatorul de astazi are un profil multiplu, poate cauta divertisment, profunzime, inovatie ori revizitarea nostalgica a trecutului prin formule clasice, poate de aceea sunt atat de variate si natura spectacolelor de teatru. Ceea ce ma bucura este faptul ca acest spectator exista, ceea ce imi intareste speranta in mine, in oameni si in teatru, evident.
- Care sunt sfaturile pe care le-ati acorda tinerilor care viseaza la o cariera in teatru? Care sunt sacrificiile pe care trebuie sa le faca, la ce trebuie sa se astepte si la ce nu trebuie sa se astepte?
Ana Hegyi: Sa iubeasca ceea ce fac, asta e cheia fericirii. Sunt sacrificii in ceea ce priveste timpul liber si timpul petrecut alaturi de familie. Desi vii acasa, ramane in tine o parte din repetitie, o parte din acel personaj pe care l-ai lasat in urma, cautarea personajului nu se opreste intotdeauna cand vrei ci cand trebuie. Totul se simte. Cu toate acestea nimic nu se compara cu bucuria de a fi pe scena, cu zambetele si aplauzele publicului.
Andreea Darie: In primul rand, trebuie sa simta o chemare pentru profesia aceasta. Daca se arunca cu capul inainte, doar pentru ca nu e cu cifre, cu formule, cu toceala, au toate sansele sa rateze. Sa se rateze. Cred ca alaturi de vocatie, caci despre ea vorbim aici, profesia de actor necesita acel tip de iubire neconditionata care trece peste orice mofturi, neputinte sau comoditati personale, punandu-l pe cel ce o practica in fata unor alegeri decisive. Deseori am auzit de la profesorii mei expresia: „sacrifici viata personala pentru arta aceasta”. Si imediat dupa ce am absolvit facultatea am inteles si de ce. De mai bine de un an alerg prin tara intre Sibiu, Barlad, Bacau, Iasi si Bucuresti, incercand sa-mi rostuiesc cum pot mai bine cariera. Credeti ca e totul asezat intr-o matca coerenta si curge de la sine? Nicidecum! Duc o lupta care ma face treptat constienta de puterile mele! Da, e nevoie de forta si nervi tari pentru profesia de actor! Si toleranta, mai ales cu regizorii care nu stiu ce vor, dar in ale caror spectacole trebuie sa joci, conform contractului. Capcane? La tot pasul… E mult de povestit! Trebuie sa fii realmente indragostit de teatru, altfel nu merita sa-ti pui viata la mezat…
- Daca nu ati fi ales acest drum, ce meserie ati fi avut?
Ana Hegyi: Mi-am imaginat cateodata cand eram mica, ca sunt doctor veterinar, alteori am visat ca sunt educator, dar cred ca daca ar fi sa o iau de la capat as fi tot ACTOR.
Andreea Darie: Daca nu as fi ales teatru probabil m-as fi indreptat spre litere, romana si engleza. Comuna ambelor directii este lectura, un lucru pe care, de asemenea, mi-ar placea sa-l pot face toata viata.
Ana Hegyi
Andreea Darie
Andrei VILICHE
