Iulian Pruteanu-Isăcescu
Începând cu data de 5 iunie 2018, Muzeul „Vasile Pogor” a intrat într-un amplu proces de restaurare, pentru o perioadă de doi ani, în urma semnării contractului de finanțare între Consiliul Județean Iași și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, fondurile necesare restaurării fiind accesate prin Programul Operațional Regional (POR) la ADR Nord-Est – Axa prioritară 5: „Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural reprezintă o alternativă viabilă pentru stimularea dezvoltării urbane”. Este un bun prilej pentru o „revizitare” a istoriei casei supranumite „Casa cu ferestre luminate”. În cele ce urmează, prezentăm un fragment din amplul studiu „Muzeul Vasile Pogor. Din istoria Casei Pogor-Brătianu”, publicat de Iulian Pruteanu într-un număr recent al revistei „Dacia literară”.
Prin vânzarea din 5 mai 1901, „a caselor cele mari cu dependințile: grădina, fântâna, pivnița și terenul lor”, dintre Vasile Pogor și principesa Maria Moruzzi, pentru suma de 97.000 lei, se încheie capitolul pogorăsc al destinului acestei case, început în anul 1776, prin cumpărătura pitarului Ioniță Cerchez.
Vânzătorul și-a rezervat, în partea de vest a proprietății, o suprafață de teren, pe care se aflau atenansele, care au fost transformate apoi de Vasile Pogor în camere de locuit și care au ajuns în proprietatea lui Calypso Panopol și a fiului celor doi, Vasile Panopol: „Casele mai mici unde a murit Pogor mi-au aparținut și mie și le-am vândut doctorului Tănăsescu care le-a transformat într-un chip destul de fericit. Când erau ale mele se compuneau din două apartamente, dintre care unul îl închiriam. (…) Profesorul G. Ibrăileanu, eminentul critic, a locuit timp de un an la mine. Slăbănog, bolnăvicios, discret și timid, el își stabilise un orar de viață care, pe atunci, se potrivea cu al meu, cu toată opusa direcție a activităților noastre. Estetul lucra toată noaptea, chiar și până la șapte, opt dimineața, dormind în timpul zilei până pe la vreo patru după-amiază. Iarna când mă întorceam acasă, la orele cele mai târzii sau în zori, veșnic o lumină discretă stăruia în biroul lui. Vara, pe nopți călduroase, lucra cu ferestrele deschise sau medita plimbându-se prin curte” (Vasile Panopol).
Referat al Serviciului Tehnic al Primăiei Iași (1901)
Pentru casele cele mari a început etapa Moruzzi-Brătianu, care a presupus reparații radicale, prefaceri arhitecturale și modernizări, precum și amplasarea stemei familiei domnitoare a Moruzeștilor pe frontonul casei. Dintr-un referat al Serviciului Tehnic al Primăriei Iași aflăm ce aprobări a obținut principesa Maria Moruzzi la numai o lună de la cumpărarea casei lui Vasile Pogor: „se poate elibera autorizația pentru următoarele lucrări: 1) a preface intrarea la casele principale; 2) a adăogi la aceste case 2 avant corpuri p[entru] scări, latrine și odăi; 3) a preface fațadele, uși și ferestre la casa principală, asemenea construcția și învelișul acoperământului; 4) a adăuga o mansardă asupra atenanselor din ogradă; 5) a face plantațiuni în grădină lăsând 3 met. liber la stradă; 6) a pava ograda dând … spre stradă; 7) hasnaua latrinei va fi de zid masiv lucrat cu mortar de ciment și tencuit cu ciment și sclivisit. Fundul va fi de beton în grosime de cel puțin 45 cm. (18 iunie 1901)”.
Blazonul instalat de principesa Maria Moruzzi pe frontonul casei aparține familiei princiare a Moruzeștilor, așa cum a fost identificat de cercetătorii Sorin Iftimi și Anton Coșa: scut despicat; în primul cartier, acvila Țării Românești, conturnată și cruciată, cu zborul în șef; în cartierul doi, capul de bour al Țării Moldovei; în șef trei stele cu câte șase colțuri. Acestea din urmă indică stema propriu-zisă a familiei Moruzzi. Folosirea acvilei și a bourului arătau faptul că Moruzeștii au domnit în ambele principate. Blazonul era completat, cel mai probabil, cu o coroană princiară închisă, cu glob crucifer, dar care a fost distrusă, în timpul șederii Comandamentului sovietic de la Iași, care a fost încartiruit în Casa Pogor-Brătianu.
De la principesa Maria Moruzzi, casa și terenul au fost moștenite de fiul acesteia, Gheorghe I. Brătianu, care a locuit cu familia sa în perioada cât a stat la Iași: „Se instalaseră la Iași în casa din str. Coroi nr. 2, cu grădină frumoasă și unde erau grămădite toate amintirile lui Cuza Vodă. (…) argintăria masivă pentru 40 de tacâmuri, servicii duble de ceai și cafea, farfurii etc., cu coroana domnească și monograma domnitorului; toate uniformele, decorațiile, cărțile erau la locul lor. Aveai o ciudată impresie să vezi pe descendentul lui Ion C. Brătianu trăind în cadrul lui Cuza detronat de bunic” (Sabina Cantacuzino). „În fosta Casă Pogor, la etaj, profesorul ieșean organizează un adevărat muzeu de istorie, dar care nu avea un carcater public. Mutându-se la București în anul 1938, Gh. Brătianu închiriază casa Rezidenței Regale din Iași, care se obligă să păstreze mobilierul, biblioteca, documentele ce erau evaluate la acea vreme la suma de 3 milioane de lei. (…) În contractul de închiriere se află o descriere a interiorului, arătându-se că pereții sunt tapițați, ferestrele au geamuri de cristal, ușile sunt cu clanțe de alamă în stil de epocă, iar plafoanele sunt din lemn de stejar natural. (…) iar salonul mare de la etaj e denumit «Biblioteca Junimii»” (Ion Arhip).
Casa Pogor după război
Începând cu anul 1944, în grădina Casei Pogor-Brătianu au fost înhumaţi 77 de militari sovietici în Cimitirul eroilor sovietici.
La 10 august 1945, Gheorghe I. Brătianu a vândut casa și terenul către Calea Ferată Română, pentru suma de 88 milioane lei: „imobilul situat în strada Coroi nr. 4, compus din șase mii m.p. teren cu construcția compusă din corp principal, parter și etaj și atenanse”.
După 1945 au fost găzduite aici sediile unor instituții de partid și de stat, până în august 1968, când casa și atenansele au fost declarate monumente istorice cu destinația unui muzeu de literatură, iar la 7 octombrie 1968, cu prilejul primei ediții a Festivalului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, organizat de Asociația Scriitorilor din Iași și Comitetul pentru Cultură și Artă al Județului Iași (președinte, prof. Al. Husar), pe casă a fost instalată o placă amintitoare, cu următorul text: „În această clădire care a aparținut lui Vasile Pogor, s-au ținut – sub conducerea lui Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi – ședințele Societății «Junimea». Aici au citit din creațiile lor Mihai Eminescu și Ion Creangă”. Casa „V. Pogor” a fost inaugurată în data de 26 decembrie 1972, în cadrul Complexului Muzeistic Iași: „De pe la orele 11 lumea a început să curgă lin, ca o apă ce s-a așezat în matcă. Toate privirile sunt îndreptate spre Casa cu ferestre luminate. (…) În jurul orei de deschidere a muzeului s-a adunat atâta lume, încât nu poți să arunci un ac. La oră fixă au sosit și oficialitățile. (…) Pentru toți iubitorii de frumos, Casa «Vasile Pogor» evocă multe amintiri scumpe. Aici s-au plămădit multe idei nobile, aici s-au citit și discutat cu aprindere și verva caracteristică junimiștilor multe opere, pe care timpul le-a scris cu litere de aur în patrimoniul național și universal” (Ion Arhip). Tematica a fost structurată sub forma unui muzeu al istoriei literaturii române, având în centru perioada junimistă, casa găzduind în nenumărate rânduri ședințe ale societății culturale, urmărindu-se îndeaproape împletirea dintre principiile cronologic și memorialistic, transpunând vizitatorul în atmosfera specifică fiecărei perioade în parte, iar piesele rare din patrimoniul Muzeului de Literatură al Moldovei au fost expuse într-o cameră de rarități.
Chiar de la deschiderea muzeului, chestiunea cimitirului eroilor sovietici și a monumentului comemorativ s-a pus în discuție, cele două obiective ridicând multe nedumeriri vizitatorilor români și străini, rezolvarea venind abia după 1991, conducerea Muzeului Literaturii Române Iași solicitând Primăriei Iaşi să analizeze „posibilitatea, civilizată, de a strămuta aceste morminte în parcela de la cimitirul «Eternitatea»”. La 6 aprilie 1992, Consiliul Municipal Iaşi a discutat proiectul privind „Strămutarea cimitirului eroilor sovietici din curtea Casei Pogor la cimitirul Eternitatea”, avizându-l. Osemintele celor 77 de militari sovietici au fost exhumate, la 22 mai 1992, şi au fost reînhumate, a doua zi, în cimitirul Eternitatea, unde se găseau mormintele altor 133 de militari sovietici. La ceremonie au participat oficiali locali și reprezentanţi diplomatici ruși. Cu această ocazie, monumentul comemorativ, sub forma unui obelisc, a fost dezafectat.
Între anii 1994-2006, Casa Pogor-Brătianu a fost restaurată, prin grija Ministerului Culturii, a Consiliului Județean și a Primăriei Iași, expoziția permanentă, reorganizată și inaugurată la 13 octombrie 2006, reunind aspecte de istorie literară, parcurgând, pe etape, o perioadă de aproximativ 150 de ani: literatură pașoptistă și curentul „Dacia literară”, mișcarea junimistă, momentul literar al „Vieții românești”, perioada interbelică ș.a.
