7IAȘI a realizat un interviu cu deputatul USR Filip Havârneanu, la scurt timp după ce s-a întors din Ucraina, dar și după controversata declarație politică pe care a făcut-o de la tribuna Parlamentului. Despre Havârneanu s-a spus că era beat la momentul intervenției. I-am cerut să răspundă sincer și să explice în momentul acela, pe care susține că dorește să-l repare. Pe de altă parte Havârneanu s-a implicat de la bun început ca voluntar pentru sprijinirea refugiaților și s-a numărat printre puținii demnitari ai statului roman care s-a deplasat în zona de război din Ucraina. Mărturia lui Havârneanu în rândurile de mai jos.
Reporter: De ce v-ați dus în Ucraina? A fost o acțiune a Parlamentului, a partidului sau una personală?
Filip Havârneanu: A fost o acțiune necesară. Am făcut parte dintr-o delegație oficială, alături de alți parlamentari sau europarlamentari din 11 țări diferite. La Kiev am avut o întâlnire oficială cu Ruslan Oleksiiovîci Stefanciuk care este președintele Radei Supreme a Ucrainei din octombrie 2021, Rada fiind echivalentul Parlamentului din România. Am discutat despre nevoile ucrainenilor și despre faptul că trebuie să oprim această agresiune care durează de aproape două luni. Am susținut și semnat Memorandumul “Declaration of Unity for European Ukraine”. Este un prim pas pe care, ca politicieni români, l-am făcut cu toată bunăvoința, pentru a oferi sprijin instituțional vecinilor noștri.
R.: Ce ați văzut acolo? Cât este propagandă și cât este adevăr în ceea ce vedem zilnic în mass-media despre acest război?
F.H.: Am văzut Iadul. Toți oamenii aceia nevinovați omorâți în chinuri în case, în școli, în spitale, pe străzi, nu pot fi subiect de propagandă. Tot ceea ce s-a văzut la televizor, mai puțin pe canalele rusești, este purul adevăr. Cadavre unul peste altul, gropi comune, familii traumatizate, distruse pentru totdeauna, clădiri bombardate. Am transmis la rândul meu, fidel și în detaliu, tot ce am găsit în Ucraina. Fie că acolo merge un om care e obișnuit cu arma în mână, fie că merge un om care vede pentru prima dată un război, este la fel de șocant. Este un genocid, este un masacru și sper că vor exista pedepse.
R.: Ce v-a impresionat/traumatizat cel mai mult în ceea ce ați văzut?
F.H. : Momentul de la groapa comună. Să vezi mâini în putrefacție sau capete care ies din pământ pe ici, pe colo, este cumplit. Mai greu a fost să vedem copii decedați, cu urme de tortură, cu ochii arși și un câine flămând care fugea cu o bucată de picior uman în gură. Setea rușilor de a ucide dezvăluie niște comportamente animalice, complet inumane. Este greu de descris.
R.: Care sunt concluziile acestei incursiuni în Ucraina și ce se impune a face pentru a stopa sau a limita efectele războiului?
F.H.: Ei bine, nu am fost în inspecție, am fost să ne arătăm solidaritatea, să aflăm ce putem face, mai mult decât în postura de voluntari. Pentru a opri războiul este nevoie de unitate la nivelul Uniunii Europene, de măsuri clare de izolare a Rusiei și de sprijin militar pentru Ucraina. Acolo au rămas soldați și civili care luptă cu armele pe care reușesc să le ia de la rușii care mor. USR a depus un proiect de lege prin care cere embargoul la care să adere și România. Nu putem finanța crimele lui Putin, plătind zilnic facturile către el, în condițiile în care putem deveni independenți.
R.: Românii s-au mobilizat exemplar pentru a-i ajuta pe refugiați. Ce ar fi util să facă cetățenii în continuare și ce ar trebui să facă statul român pentru acest popor?
F.H: Să nu se obișnuiască cu războiul care e la doi pași de noi. Să nu considere genocidul o normalitate cu care trebuie să învățăm să trăim. Cei care doresc și înțeleg din suflet câtă nevoie este de ei, trebuie să vină în continuare la granițe și să îngrijească refugiații. Voluntarii au ținut România pe umeri și sunt extraordinari. Au făcut treaba statului român pierdut în birocrație și câteva corturi instalate. Cetățenii romani sunt ospitalieri, sunt ca niște frați adevărați, sunt primitori și generoși, atât cei care încă stau la frontiere, cât și cei care donează tot ce este nevoie pentru a susține criza umanitară.
Statul trebuie să înceapă să existe și să fie viu. Să gestioneze situația curajos, nu de la distanță, să dovedească faptul că are lideri puternici, capabili de un dialog față în față, așa cum sunt ceilalți care ai mers personal la Kiev pentru a da un semnal puternic că democrația trebuie să învingă.
R.: Intervenția dumneavoastră din Parlamentul României pe tema celor constatate în Ucraina a iscat numeroase controverse datorită comportamentului dumneavoastră. Ce s-a întâmplat? Cum explicați gestica și discursul greoi?
F.H.: Am venit cu un discurs pregătit. Avem multe în gând să spun, însă am avut un moment neinspirat în care am crezut că pot duce mai mult. Am fost copleșit fizic din cauza accidentului suferit, am luat calmante că să înlocuiesc repaosul recomandat de medic și nu am avut prestația pe care o doream. S-au inventat multe scenarii despre mine, dar în politică, atunci când unii simt că ești rănit și miros de sânge, sar la gâtul tău, pentru că este singurul fel în care ei pot să iasă în față. Eu îmi asum că am greșit, dar la fel ca și cei care judecă, sunt om și nu mi-am programat când o să clachez. Se întâmplă pur și simplu. Mi-aș dori să repar acel moment, dar asta nu înseamnă că voi accepta minciunile care se inventează despre mine. Sunt politicieni care folosesc acel pupitru să jignească uneori inteligența poporului, sunt alții care fac circ pentru un vot în plus, sunt mulți care vin la acel microfon și de 32 de ani mint cu nerușinare și alții care au ajuns acolo deși nu aveau nimic de spus. Eu am avut un moment slab, dar asta nu mă face dușmanul statului.
Le mulțumesc celor care au reacționat cu respect, cu colegialitate și cu empatie. Înseamnă foarte mult.
