Perioadele prelungite de singurătate și izolarea socială, incertitudinea legată de viitor, frica și sentimentul nesiguranței privind propria stare de sănătate din ultimii ani au afectat mult sănătatea mintală a tinerilor din UE, precum și a europenilor în general.
Peste 14 milioane de tineri, cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani, au avut o problemă de sănătate mintală în 2019. Sunt cifre alarmante, iar acestea sunt depășite, pentru că ele reflectă o realitateexistentă înaintea perioadei pandemice; datele adunate de OCDE pentru raportul “Health at a glance”, indică faptul că, în mai multe state membre, incidența simptomelor de anxietate și de depresie în rândul tinerilor a crescut de peste două ori în comparație cu perioada anterioară pandemiei. Mai mult, într-un raport recent, UNICEF a dezvăluit că sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul tinerilor din Europa, după accidentele rutiere. Din nefericire, în România situația nu este mai bună. Potrivit unei scurte radiografii privind sănătatea mintală a copiilor și a adolescenților, publicată de UNICEF în septembrie 2022, în anul 2020, 48,9% dintre tineri (cu vârsta medie 17 ani) au avut cel puțin o dată gânduri suicidare, 27,1% erau triști tot timpul și nu puteau scăpa de tristețe, 21,5% au avut perioade în care s-au simțit anxioși în ultimele șase luni. De asemenea, un alt studiu comparativ indică faptul că rata suicidului în România la adolescenții sub 15 ani este mai mare decât media europeană.
Factori de risc
Factorii care pot contribui la dezvoltarea sau declanșarea unui episoddepresiv sunt:
1. Trăsăturile de personalitate, cum ar fi stima de sine scăzută, o personalitate dependentă, autocritică sau pesimistă;
2. Rude cu antecedente de depresie, tulburare bipolară, alcoolism sau sinucidere; dacă în familie au fost persoane diagnosticate cu depresie, există un risc mai mare de a dezvolta o stare depresivă;
3. Antecedente de alte tulburări psihice, cum ar fi tulburarea de control alimentar, tulburarea de anxietate sau tulburarea de stres post-traumatic;
4. Evenimente traumatice sau stresante, precum abuzul fizic sau sexual, moartea sau pierderea unei persoane dragi, o relație familială dificilă, divorțul, problemele financiare, absolvirea facultății și lipsa unei perspective concrete;
5. Abuzul de alcool sau de droguri;
6. Boli somatice invalidante (accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, infarct miocardic, cancer depistat târziu, leucemie, dureri cronice);
7. Anumite medicamente, cum ar fi unele medicamente pentru hipertensiune arterială sau somnifere.
Depresia apare în urma unei combinații de factori. Atunci când apar acești factori, starea depresivă va crește în intensitate.
Tipuri de depresie:
• Tulburare depresivă recurentă, dacă persoana afectată a avut cel puțin două episoade depresive (ușoară, medie, severă, cu sau fără elemente psihotice);
• Tulburare depresivă majoră (depresia majoră, clinică) are simptome intense sau copleșitoare care durează mai mult de două săptămâni. Aceste simptome interferează cu viața de zi cu zi.
• Tulburarea afectivă de tip disruptiv (probleme în autocontrolul emoțiilor și al comportamentelor, mai ales la copii și adolescenți);
• Depresie perinatală – poate apărea în timpul sarcinii și până la un an după nașterea unui copil; Simptomele depășesc „bebe blues”, care provoacă o tristețe minoră, îngrijorare sau stres. Mamele care suferă de depresia perinatală se simt extrem de vinovate, unele ajung să-și urască pruncul;
• Tulburare depresivă persistentă (distimie) – simptomele sunt mai puțin severe decât în depresia majoră. O persoană este diagnosticată cu distimie atunci când are o stare de spirit depresivă care durează cel puțin doi ani;
• Tulburare disforică premenstruală – este o formă severă de tulburare premenstruală. Afectează femeile în zilele sau săptămânile premergătoare menstruației;
• Tulburare depresivă indusă de substanțe sau medicamente – sereferă la simptome depresive, anxioase, psihotice sau maniacale care apar ca o consecință fiziologică a consumului de substanțe de abuz sau de medicamente. Poate apărea în timpul utilizării active, intoxicației sau sevrajului;
• Tulburarea depresivă secundară unei afecțiuni medicale – efect direct ale unei alte afecțiuni medicale.
• Tulburare afectivă sezonieră – debutează de obicei la sfârșitul toamnei și la începutul iernii. Adesea dispare în timpul primăverii și verii.
• Depresie psihotică – persoanele cu depresie psihotică au simptome depresive severe, însoțite de simptome psihotice (iluzii sau halucinații);
De reținut că unii pacienții care suferă de depresie severă pot avea perioade în care se simt fericiți și foarte activi; de aceea, acestora le este greu să conștientizeze perioada dificilă prin care trec.
Unele sărbători sau evenimente personale pot accentua stăriledepresive; persoanele care suferă de depresie sunt mai triste, mai însingurate, iar experierea stării de izolare socială devine mult mai intensă; diferența dintre bucuria din jur și trăirile interioare se adâncește și devine mai dureroasă. Timpul nu vindecă totul, astfel de trăiri nu trebuie tratate cu ușurință, căci unii dintre noi pot suferi în tăcere stări depresive, de multe ori fără să le conștientizeze cu adevărat impactul, decât atunci când poate fi prea târziu.
Pentru tratarea depresiei, majoritatea specialiștilor spun că medicația (antidepresivele) nu e principala opțiune de tratament, ci trebuie însoțită de modificarea stilului de viață (exerciții fizice regulate, dietă sănătoasă, somn suficient și petrecerea timpului cu familia și prietenii)și psihoterapie.
Puțini sunt cei care consultă un specialist și sunt dispuși să ceară ajutor. Posibile motive sunt frica de stigmatizare socială, ignoranța și orgoliul personal. Pe de altă parte, depresia are un prost renume în societate, fiind o tulburare mentală.
(Psihoterapeut George Mihail, psihoterapeutiasi2018@yahoo.com)