Sunt multe momente în viață când suntem asaltați de situații stresante, ne simțim obosiți, epuizați, anxioși. Tristețea, singurătatea, deprimarea sunt reacții normale atunci când ne confruntăm cu pierderea unei persoane dragi, cu un eșec în viața de familie, în carieră sau trecem prin diferite momente dificile ale vieții. Cu toate acestea, dacă sentimentele negative devin prea puternice și provoacă reacții fizice și persistă timp îndelungat, scade calitatea vieții, nu mai trăim o viață normală și activă. Dacă suntem într-o astfel de situație e bine să acționăm, să apelăm la un ajutor specializat. Este greu de spus când oboseala, anxietatea se transformă în depresie. Cert este că depresia a ajuns să fie una dintre cele mai răspândite afecțiuni psihice. Înainte de 2019, se aproxima că anual, între 3 și 15% din populația lumii experimenta un episod depresiv, iar dintre aceste cazuri între 0,4-5% erau episoade depresive severe. În primul an al pandemiei, incidența anxietății și a depresiei a crescut cu 25% la nivel mondial, iar Comisia Europenă a raportat un procent de creștere a sentimentului de singurătate în UE de 22%, în urma măsurilor luate după răspândirea virusului numit coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2).
Anxietatea și depresia au devenit cele mai frecvente probleme de sănătate mintală din Uniunea Europeană, urmate de tulburările legate de consumul de droguri, de tulburarea bipolară și de schizofrenie. Astfel, aproximativ 21 de milioane de persoane suferă de tulburări depresive (4,5% dintre europeni) și 25 de milioane de persoane prezintă tulburări anxioase (5,4% din populația totală a UE).
Potrivit Eurostat, și în România a crescut numărul persoanelor diagnosticate cu depresie, care au apelat la servicii de specialitate; aceștia sunt din ce în ce mai tineri și s-ar părea că nu au trecut, la o primă evaluare, printr-un eveniment traumatic care să declanșeze afecțiunea psihică. Cu toate acestea, România este pe ultimul loc la cazuri de depresie raportate, doar 1% din populație. Ar fi bine dacă acest procent ar fi unul real. Specialiștii consideră că este de fapt o subraportare a numărului de cazuri. Astfel, statisticile oficiale nu indică amploarea reală a fenomenului creșterii tulburării depresive.
S-ar părea că un număr redus de persoane conștientizează că au această afecțiune psihică și sunt dispuse să ceară ajutor specializat. Adesea, oamenii nu vor să vorbească deschis despre afecțiunile din zona psihică, de teamă să nu fie judecați și, apoi, stigmatizați social. Unii confundă depresia cu anxietatea, cu o stimă de sine scăzută, lipsa de încredere în propria persoană, cu o energie redusă, scăderea capacității de concentrare, izolarea socială, pierderea interesului pentru activități, care erau plăcute anterior. Cel mai accesibil mod de a ne da seama dacă suferim de depresie este să ne informăm, să citim, iar cea mai sigură cale este să mergem la un specialist, precum un psiholog clinician sau un psihiatru, pentru a evalua obiectiv starea de sănătate.
Ne propunem să vă prezentăm simptomele bolii, factori de risc și cauze, tipurile principale de depresie, cum poate fi diagnosticată, cum poate fi tratată și ce se poate face pentru a o preveni.
Simptomele bolii
Anxietatea face parte și ea din viața noastră; toți am avut momente de bucurie, urmate uneori și de tristețe, când ne-am simțit copleșiți în anumite situații dificile. Însă, dacă aceste trăiri durează mai mult de două săptămâni, se recomandă să consultăm totuși un specialist. Acesta va efectua o examinare fizică, pentru că uneori depresia se datorează unor afecțiuni, și va face o evaluare clinică, care va avea în vedere simptomele, gândurile, sentimentele, comportamentul și istoricul familial. Merită precizat că simptomele depresiei la femei nu diferă semnificativ de cele ale depresiei la bărbați.
Tulburarea depresivă majoră este o afecțiune care se caracterizează prin episoade distincte cu o durată de cel puțin 2 săptămâni, care reprezintă o schimbare față de funcționarea anterioară.
Potrivit Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a V-a (DSM V), cele 9 criterii de diagnostic pentru un episod depresiv major sunt următoarele:
- Cinci (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiași perioade de 2 săptămâni și reprezintă o modificare față de nivelul anterior de funcționare; cel puțin unul dintre simptome este fie (1) dispoziție depresivă, fie (2) pierderea interesului sau plăcerii.
Nu se includ simptome care pot fi în mod evident atribuite unei alte afecțiuni medicale.
- Dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, fie indicată prin relatare personală (sentimente de tristețe sau vid interior, de lipsă a speranței), fie observată de alte persoane (pare trist). La copii și adolescenți, dispoziția poate fi iritabilă.
- Diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (indicată fie prin relatare personală, fie observată de alte persoane).
- Scădere ponderală semnificativă involuntară sau creștere în greutate (o modificare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună), sau diminuare ori creștere a apetitului aproape în fiecare zi. ( La copii, se ia în considerare incapacitatea de a atinge greutatea așteptată.)
- Insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi.
- Agitație sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observată de alte persoane, nu doar sentimente subiective de neliniște sau lentoare).
- Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.
- Sentimente de inutilitate sau de vinovație excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi (nu doar autoreproș sau vinovație în legătură cu faptul de a fi bolnav).
- Diminuarea capacității de gândire sau concentrare ori indecizie, aproape în fiecare zi (indicată fie prin relatare personală, fie observată de alte persoane).
- Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideație suicidară recurentă fără un plan anume sau tentativă de suicid ori un plan specific pentru comiterea suicidului.
B. Simptomele cauzează suferință sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte arii importante de funcționare.
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau ale unei afecțiuni medicale.
Este important să fim atenți la ceea ce gândim și ceea ce simțim; de o tristețe și o nemulțumire continuă, culminând cu gânduri suicidare, nu scăpăm cu ușurință, fără ajutor specializat; și nu ne vindecăm, lăsând timpul să treacă, pentru că unele probleme nu trec de la sine. (va urma)
(Psihoterapeut George Mihail, psihoterapeutiasi2018@yahoo.com)
