Există țări care au un stat de drept mai vechi și, deci, o experiență mai mare și cu scandalurile de corupție. În acere țări există aproape un ritual al acuzație și apărării, ritual care permite cetățeanului să știe și să afle mai mult decât arată dovezile. La noi acest ritual nu este împământenit, după cum nu este împământenită procedura de damage control. Dar, Kovesi și Coldea ar trebui să fie printre cei care știu – dacă nu prin vizite de lucru în alte țări, măcar din filmele cu avocați și din presa străină.
Cheia când faci o acuzație este să spui mai puțin decât știi. Dacă cel acuzat se apără făcând afirmații false, atunci acuzatorul are o șansă să îl prindă cu minciuna. Dacă evită să se apere atunci toată lumea înțelege că are ceva de ascuns.
Să revenim la acuzațiile și „dezvăluirile” lui Sebastian Ghiță. Răspunsul cel mai potrivit ar fi fost o „blanket denial” (negare largă). De exemplu:
„Niciodată nu m-am itâlnit între patru ochi cu Sebastian Ghiță sau cu Victor Ponta. La toate întâlnirile au existat martori. Aceștia pot confirma că discuțiile invocate nu au existat”.
Sau altele, asemănătoare.
Dacă totul e kosher, o asemenea declarație arată clar că nu te temi de dezvăluiri ulterioare.
Dar Laura Kovesi si Florian Coldea nu au dat declarații de acest tip. Și nu îi suspectăm de prostie.
Nu rămâne decât să credem că asemenea declarații nu se dau pentru că nu ar fi adevărate. Probabil că au existat întâlniri între instituțiile de pază a statului de drept și politicienii față de care trebuiau sa fie independenți. Posibil că s-a discutat și altceva decât starea vremii. Și, probabil, cei doi nu pot exclude că există înregistrări.
Poate că Sebastian Ghiță nu știe, cu adevărat, nimic compromițător. Sau, poate că știe dar nu poate dovedi. As zice ca aceste scenarii au o probabilitate mare. Dar nu este exclus să fie altfel. Iar tăcerea celor doi reflectă această posibilitate.
Dar, ați putea spune, „astea sunt standarde din alte țări, noi nu suntem acolo”. Dar ce înseamnă asta, că șantajul și inducerea de incertitudine au loc la noi altfel decât la alții? Că calculul pragmatic e altul? Nu cred. În plus, vorbim de oameni plimbați prin lume, după cum am spus.
Dealtfel, să nu uităm ca au mai existat blanket denials și la noi, nu suntem așa de „primitivi”. Monica Macovei, în scandalul Patriciu, a lăsat sa se înțeleagă ca ea nu are discuții private cu cei vizați de procuratură. Altcineva (am uitat ine, persoană importantă) țin minte că spunea cum nu primește telefoane de la politicieni. Deci se știe cum. Doar că nu se poate. Pentru că, extrem de probabil, au existat discuții între toată lumea și toată lumea. Pentru că există un sistem de canale pe care Ghiță îl știe, pe care, teoretic, îl poate devoala.
Interesant este că Laura Codruța Kovesi este, ca să zic așa, de partea luminoasă a forței. Sub mandatul său numărul de acțiuni a crescut iar inculpările au ajuns la zi și s-au diversificat din punct de vedere al partidelor vizate. Mi-e și frică să mă gândesc la mandatele dinainte.
