Cine are frați sau surori mai mari va înțelege perfect acest subiect. De multă vreme se vorbește despre competiția dintre frați, însă cele mai recente teorii legate de parenting, scot la iveală un lucru pe care mulți dintre noi îl știam deja – să fii al doilea copil la părinți poate fi uneori un adevărat blestem.
Primul născut, copilul preferat
În majoritatea cazurilor, primul născut este răsfățatul familiei. Este copilul care se naște din iubire și primește tot ce își dorește de la părinții lui, pentru că devine dintr-o dată cel mai important punct al universului lor comun. Primul născut este adesea iubit și “cocoloșit” peste măsură. Primește multe cadouri, i se oferă șansa să aleagă tot ceea ce îi place, iar dacă peste ani se va dovedi că investiția părinților în el a meritat, primul născut va deveni astfel un adevărat “obstacol” în calea celui de-al doilea copil.
Ghinionul de a fi cel de-al doilea copil
Dincolo de faptul că va primi toată copilăria haine și jucării folosite deja de primul copil, cel de-al doilea copil la părinți se va confrunta toată viața cu o mare problemă interioară – va trebui să lupte mereu să obțină atenția părinților săi și, mai important, să fie la fel de bun ca și fratele sau sora lui mai mare.
Eleanor Reynolds, un celebru expert american în familie, a vorbit despre competiția dintre frați, într-un articol publicat pe earlychildhoodnews.com – “Competiția dintre frați apare adesea atunci când primul copil se simte detronat de cel de-al doilea. Totuși, cel care are mai mult de suferit este cel de-al doilea copil, care ajunge în unele cazuri să se simtă ca un «parazit». Dacă diferența dintre frați e mai mică de 5 ani, aceste sentimente sunt mult mai accentuate. Cel de-al doilea copil se va strădui să atragă atenția printr-un comportament total diferit de fratele sau sora lui mai mare”.
