România se situează detașat pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata de sărăcie a copiilor. Aceasta este de 1,3 ori mai mare decât la vecina noastră ceva mai puțin prosperă, Bulgaria, și de opt ori mai ridicată decât media celor mai mari patru țări ale UE. Datele au fost prelucrate de UNICEF și vizează neîndeplinirea a două sau mai multe din 14 criterii stabilite uniform pentru 27 de state ale UE, Norvegia și Islanda.
Aceste criterii, aplicate pentru copiii cu vârste între 1 și 16 ani, includ cerințe ale unui trai civilizat, pornind de la trei mese pe zi, dintre care una cu carne, trecând prin posibilitatea de a avea haine noi și spațiu pentru a învăța și până la sărbătorirea zilei de naștere sau a unor evenimente religioase.
Dacă la nivelul întregii populații suntem la 52% din nivelul de trai mediu al statelor UE și la 10% – 20% sub colegele aderate după 2004, se pune întrebarea de ce copiii români sunt atât de departe, nu doar de Europa în care abia am intrat, dar și de situația ( nu tocmai roză) din statele vecine. Și când sau dacă vor mai putea recupera decalajele existente.
Pentru referință, prezentăm și rezultatele referitoare la pentru două grupe de țări, cele mai performante din UE și cele patru mari puteri economice ale Occidentului.
Datele sunt de-a dreptul stupefiante pentru viitor dacă le raportăm la România. Rata sărăciei copiilor este de 56 de ori mai scăzută în Suedia decât la noi și de 27 de ori în Olanda. Și de opt ori mai redusă decât la noi, dacă luăm în calcul media celor patru mari puteri economice occidentale membre UE.
Raportul UNICEF prezintă și datele referitoare la rata de sărăcie a copiilor calculată ca procentaj al copiilor care trăiesc în gospodării cu un venit echivalent situat sub media de 50% la nivel național), calculată pentru 35 de state ”avansate economic”, între care a fost inclusă și țara noastră. Selectiv, luucrurile se prezintă după cum urmează :
Și aici, conducem plutonul țărilor UE, cu valori situate undeva la 50% în plus față de Bulgaria , duble față de grupul Polonia, Slovacia, Ungaria și triple față de Cehia, colegele noastre istorice de construcție a socialismului. Practic, mentalitatea noastră ne-a mutat pe continentul american și am ajuns mai catolici decât ”papa” SUA. Iar asta se verifică oricum am trasa linia de demarcație a sărăciei.
(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)
Pentru a nu trage concluzii pripite, am mai căutat odată în studiul UNICEF să vedem discrepanțele reale.
Poate că cei defavorizați de la noi se înghesuie undeva imediat sub limita de 40% și lucrurile nu stau chiar atât de rău. Am căutat aceleași țări în ceea privește distanța dintre linia mediană a veniturilor și media veniturilor celor aflați sub limia mediană (poverty gap).
Din păcate, iată ce am găsit la coada clasamentului de 35 de țări în care Ungaria este pe locul 2 (11,8%) iar Polonia și Cehia împart un loc de mijloc ( cu câte 20,6%) :
Copiii percep discrepanțele de nivel de trai mult mai acut, deși tocmai ei nu pot întreprinde mai nimic pentru a schimba această stare de lucruri. Este un efect pervers al alocării aberante a resurselor destinate protecției sociale, preferențial în favoarea celor care nici ei nu pot întreprinde mare lucru dar, spre deosebire de copii, votează. Adică beneficiarii de pensii.
Am folosit sintagma ”beneficiari de pensii” deoarece o majoritate de persoane care primește sub diverse forme bani de la stat (dar nu pentru munca și contribuția trecută la asigurările sociale ) împinge constant în față și generalizează situația unei minorități care îndeplinește atât condițiile de vârstă cât și de stagiu integral de cotizare , adică ”adevărații pensionari”.
La o asemenea alocare de resurse, dacă nu introducem politici radicale care să ne întoarcă rapid în Europa (unde până și bulgarii au rămas la limită, deși cu venituri situate sub ale noastre), ne vom confrunta în perspectivă cu probleme sociale grave, de la calitatea forței de muncă și până la delincvența în creștere rapidă. La cifre mai mult decât comparabile și fără nivelul de dezvoltare al SUA, nu va mai fi nevoie să vedem filme cu situația de la sud de Rio Grande, va fi suficient să ieșim (cei care vor avea curajul) pe stradă.
(Sursa: cursdeguvernare.ro)
