În cele trei decenii de după împușcarea lui Ceaușescu, nația română ar fi trebuit să învețe câte ceva ș-anume că președintele nu dă de mâncare, nu dă pensii, nu creează locuri de muncă, nu vindecă și nici nu se bagă unde nu-i fierbe oala, adică prin Parlament sau Guvern, așa cam cum o făcea nea Nicu.
Să sperăm că anul ăsta, lumea va judeca mai mult și nu va pune ștampila ca cei din Coreea de Nord, eliminând candidații care vând gogoși sau încurcă lumea. Să remarcăm că, detașamentul de candidați aliniați, teoretic, pe aceeași linie este gata de start, numai că o seamă au furat startul și s-au dat în stambă cu diferite prilejuri, liderul detașat fiind candidatul Barna, cu silogismul domniei sale – dacă eram eu președinte, nu se întâmpla nimic în Caracal.
Pe același filon ar putea să se exprime și actualul președinte – dacă nu eram președinte, PNL abia dacă trecea pragul electoral. Și aici am în vedere inclusiv filiala ieșeană. Cum lucrurile stau altfel, președintele bine făcut, pe lângă mediator, factor de echilibru și reprezentant al nației, vrea să fie și locomotivă electorală, asta în condițiile care, vreme de patru ani, a vorbit nației cam cât a făcut-o Băsescu într-o lună, nu de puține ori întrebându-ne dacă a semnat condica de prezență.
În plus, pentru că este președinte, KWJ își permite să bruftuluiască pe cine poftește, ținta predilectă fiind PSD. Aproape că nu este ieșire publică care să nu înceapă cu același mesaj – PSD este toxic și trebuie înlăturat, uitând pesemne că domnia sa nu este președinte de partid ci reprezintă o țară. Imaginea de neamț stilat, integru, elegant și cuminte s-a cam dus, astăzi admirăm un candidat perfect adaptat realității.
Cum era de așteptat, întrebările puse în urmă cu ceva ani au rămas fără răspuns, astfel că nici acum nu suntem convinși că familia Johannis putea să agonisească atâtea edificii din salarii și venituri la vedere, ca să nu mai pomenim de contabilizarea veniturilor din meditații, precizate demult ca surse de venit.
Dacă era să-și păstreze calitățile remarcate la începutul aventurii la Cotroceni, este foarte posibil să fi fost tratat altfel și în plan extern. Șapca promoțională, care nu știm dacă sare de doi dolari bucata și care este trecută în inventarul mandatului cu tot cu sloganul lui Trump, nu cred că ne face cinste.
Dacă era să fie susținut un îndemn de a face România mare din nou, atunci ar fi trebuit să primească un stilou ori un ciocan, aidoma celui folosit de judecători, pentru că America a devenit mare și grație legilor, în felul ăsta se vedea o legătură. Așa însă, o șapcă cu sloganul pe frunte aduce mai degrabă cu … – ia, mai fraierește-i pe ăia încă o dată și vorbim după aia, că am niște F16 second hand, zici că-s noi. Bine?
Lucru care se întâmplă deja.
Numai de bine,
Văru
