În vreme ce-n politică se fac și se desfac, în primărie se înfiripă idile și e mare păcat că n-avem o revistă mondenă de profil, dar după cum s-aliniază planetele și dom vice cumătru se îngrijește de edificiul personal, mare lucru dacă nu punem de una, măcar de-o juma de caiet de groasă.
Truditorii contemporani cu antepomenitul din edificiul roznovan au observat oarece schimbări de interfață la nivelul bucilor obrajilor domnului vice când se apropie de anturajul unei distinse ce semnează condica în instituție, în sensul ridicării acestora în sus, dimpreună cu o umezire accentuată la albului ochilor și o ridicare a colțului de zâmbet a cavității cu dinți, semn de bucurie interioară și dorinți cu pătrățel roș.
O seamă zice că ar mai fi și niște fluturi prin stomac, că cică s-aude și ceva zăngănit de mațe, dar nu credem pentru că în epoca asta gastrita-și mai face de cap și se lasă cu zgomote, dom vicecumătru nefăcând excepție. Tot din relatările momentului rezultă că eroul nostru ar fi tocmit un doftor de ochi care să-l scape de ochelari, faptă în urma căreia ar trebui să se expună un chip mai luminos, mai atrăgător, direct proporțional cu investiția, pentru că nu oricine operează ochi ca și cum ar pune pingele.
S-a mai remarcat că estetica făptură beneficiază din ce în ce mai des de mici atenții, semn că domnul galant o are în cătarea arsenalului din dotare, tot ceea ce se petrece fiind un pre … ambul la ce va să fie, dacă lucrurile se aliniază rectiliniu cu dorința distinsului vice cumătru, evident în creștere, cam ca săgeata din semnul partidului unde cumătru cel mare e vorba să se parcheze. Aferim!
