CRONICILE COPOULUI. Prima şcoală de dascăli din Moldova – 158 de ani de istorie zbuciumată

Cronicile Copoului sunt file din istoria Iaşului. Începând cu acest număr, 7est deschide un serial ce-şi propune să evoce oamenii şi locurile, faptele atestate istoric, dar şi poveştile lor romanţate. O adevărată carte de istorie a celui mai cunoscut cartier al oraşului.

 

 

Începuturile învăţământului

Când spui Copou, spui automat învăţământ la cele mai înalte standarde. Iar începuturile învăţământului în capitala Moldovei sunt legate ombilical de înfiinţarea Şcolii Normale “Vasile Lupu”. Povestea acesteia datează din 1855, la patru ani după ce în principatul Moldovei s-a proclamat libertatea şi gratuitatea învăţământului. Statul a înfiinţat noi şcoli pentru populaţie şi, astfel, a luat naştere Institutul Preparandal ce avea ca scop pregătirea învăţătorilor. Institutul a funcţionat în chiliile mănăstirii Trei Ierarhi, împreună cu Şcoala Primară Vasiliana şi internatul preparanzilor. Complexul şcolar şi-a căpătat numele de acum, când directorul Titu Maiorescu a preluat modelul din Apus şi a asociat termenul “Normală” cu acest tip de şcoală. Complexul a funcţionat iniţial în incinta mănăstirii Trei Ierarhi, vreme de 35 de ani, dar lipsa de spaţiu s-a simţit mai ales când s-au pus bazele şcolii normale de aplicaţie, o incintă anexă în care învăţătorii să deprindă arta predării. Aşadar, din lipsă de spaţiu, în 1886 a fost cumpărată Vila Pester şi cele apromativ 33,5 ha de teren, din Breazu, Copou. Construcţia noii şcoli a durat cinci ani.

 

 În 2010, Scoala Normală “Vasile Lupu” a primit din partea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” o diplomă de excelenţă în care i-au fost recunoscute contribuţiile aduse timp de 155 de ani, prin formarea de noi generaţii de dascăli

 

Disciplină cazonă

Viaţa în internatul Şcolii Normale “Vasile Lupu” era în primul rând caracterizată prin disciplină. Un “dascăl primar” a amintit în unul din anuarele vechi ale instituţiei, cum arăta viaţa în internat. Toţi elevii trebuiau să se trezească la ora cinci dimineaţa, să fie tunşi “mărunt” şi nu aveau voie să fumeze. Ordinea în internat, curăţenia, masa elevilor, ţinuta lor era atent supravegheată de directorul şcolii.

 

 

Distrus de război

Perioada celor două războaie mondiale au pus la grea încercare Scoala Normală “Vasile Lupu”. În perioada Primului Război Mondial, mai exact în 1916 – 1917 cursurile au fost anulate, iar un an mai târziu doar clasa a IV-a a fost predată în incinta şcolii, restul fiind repartizate în diferite case din Iaşi sau în alte localităţi. Orele au fost reluate în perioada interbelică când instituţia a atins cel mai înalt nivel de organizare şi realizări, fiind deschise două noi secţii cu profil practic: agricolă şi industrială.

Al Doilea Război Mondial a provocat pagube însemnate instituţiei de învăţământ. Aflată pe linia frontului de atunci, clădirea a fost serios avariată. O bombă a distrus laboratorul de chimie şi fizică, aviaţia inamică spulberând acoperişul, în timp ce armata germană a transformat sălile de clasă în grajduri pentru căi. Localul şcolii de aplicaţie a ars din temelii, iar odată cu el a fost distrusă şi bibliotecă cu tot fondul de cărţi. Toate acestea au făcut ca în 1944 să aibă loc refugiul de la Craiova şi apoi în comună Pocruia, judeţul Gorj, unde a activat vreme de un an.

 

A revenit în 1985

Odată cu instaurea regimului comunist în România, Şcoala Normală a suferit schimbări de profil şi programe, contopiri cu alte unităţi şcolare similare şi schimbări de nume. S-a unificat cu Şcoala Normală de învăţătoare “Mihail Sturză” şi a devenit o unitate de învăţământ mixtă sub numele de Liceul Pedagogic “Vasile Lupu”. Complexul şcolar a fost apoi mutat la Bârlad. A revenit la Iaşi câţiva ani mai târziu şi i s-a oferit un loc corespunzător pentru desfăşurarea activităţilor în cartierul Tudor Vladimirescu.

Liceul Pedagogic “Vasile Lupu” a revenit la locul său originar din Breazu, Copou abia în 1985. După 1989, liceul şi-a schimbat iar denumirea în Şcoala Normală “Vasile Lupu”, aceeaşi care e şi astăzi.

În 2010, Scoala Normală “Vasile Lupu” a primit din partea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” o diplomă de excelenţă în care i-au fost recunoscute contribuţiile aduse timp de 155 de ani, prin formarea de noi generaţii de dascăli.

 

 Alegerea patronilor capelei de la Şcoala Normală aminteşte de faptul că începuturile învăţământului în Moldova se leagă de mănăstirea Trei Ierarhi

Capela Trei Ierarhi

Actualul corp de clădire, fiind situat la cinci kilometri de oraş şi de bisericile sale, s-a simţit nevoia unui locaş de rugăciune, motivaţie ce reiese din textul pisaniei: ”Văzându-se aşezarea Şcolii vasiliene, pe dealul Copoului, la o distanţă de 5 km de oraş şi de orice sfântă casă de rugăciune, hotărâtu-s-a clădirea acestui locaş dumnezeiesc în cinstea marilor dascăli ai lumii, Sfinţii Trei Ierarhi, spre a sluji drept locaş de închinare elevilor amintitei şcoli şi pentru folosul lor moral-religios”. Lucrările de construcţie la capelă au început în 1907 şi s-au finalizat în 1911, biserica fiind sfinţită de mitropolitul Pimen Georgescu.

 

Închisă 50 de ani

Alegerea patronilor capelei aminteşte de faptul că începuturile învăţământului în Moldova se leagă de mănăstirea Trei Ierarhi şi de iniţiativa domnitorului Vasile Lupu, care a deschis aici, în 1640, o şcoală pentru fiii de boieri.

Capela, realizată într-un stil arhitectonic tradiţional moldovenesc, a fost proiectată de arhitecţii N. Mihăilescu şi C. Artachino, care au lucrat atât pictura cât şi decoraţiile. Este zidită din piatră şi cărămidă, elemente ce se îmbină plăcut în exteriorul clădirii.

Vreme de 50 de ani, locaşul de rugăciune a fost abandonat şi redeschis pentru elevii Şcolii Normale “Vasile Lupu”, în 1990. După înfiinţarea în cadrul aceleaşi instituţii de învăţământ a Seminarului Teologic “Sf. Vasile cel Mare”, aceasta serveşte drept paraclis pentru elevii seminarişti.

 

Foto: Titu Maiorescu

 

Personalităţi care au trecut pragul Şcolii Normale “Vasile Lupu”

 

Ion Creangă – a intrat la Şcoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta l-a apreciat foarte mult şi l-a numit învăţător la Şcoala primară nr. 1 din Iaşi.

 

Octav Băncilă – pictor realist roman şi activist politic de stânga, el a fost profesor de desen şi caligrafie la Şcoala Normală „Vasile Lupu” în 1901.

 

Mihai Busuioc – învăţător cunoscut
mai ales după portretul realizat de Mihail Sadoveanu. Scriitorul l-a supranumit pe dascălul său, Domnul Trandafir.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here