Cristi Danileț – Un caz de studiat. De ce a fost sancționat, de fapt, judecătorul

„Exercitarea funcţiei de judecător este o datorie către comunitate. Iar modul de deservire a acesteia trebuie să fie marcat de profesionalism. Judecătorii sunt elita lumii juridice şi chiar a societăţii. Standardele de la Bangalore recomandă un anumit tip de comportament pentru magistrat, valabil atât în exercitarea funcţiei judiciare, cât şi în afara acesteia. Standardele sunt înalte şi ele corespund profesiei nobile pe care o are judecătorul, puterii acordate care este de neegalat. Promovând şi păstrând aceste standarde de conduită, magistraţii înşişi contribuie la întărirea încrederii populaţiei în justiţie, ceea ce asigură o independenţă continuă a sistemului de justiţie şi o autoritate a acestuia de nestrămutat.” – Cristi Danileţ, judecător, decembrie 2009, Formator în domeniul etică şi deontologie judiciară – Cuvânt înainte – Standardele de la Bangalore (traducere și adaptare)

În loc de introducere, amintim pe scurt faptul că excluderea din magistratură a judecătorului clujean Cristi Danileț a stârnit o furtună pe rețelele de socializare, mai cu seamă în rândul susținătorilor USR. Acest fapt vine să confirme două lucruri esențiale: faptul că USR are magistrați cu care simpatizează excesiv, ceea ce până acum era doar o bănuială, pentru că justiția nu prea ar trebui să aibă treabă cu politica, iar pe de altă parte vine să confirme popularitatea judecătorului pe rețelele de socializare. Ar fi fost interesant să vedem justițiabili care îi deplâng situația, dar ținând cont că domnul Danileț își petrece timpul mai mult pe Facebook, cumva este normal.

Și pentru că avem un prim-ministru fost militar, USR s-a adaptat rapid la noua abordare și a activat un fel de articol 5 NATO (un atac împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor) începând să se dezlănțuie de la mic la mare, care mai de care mai argumentat și mai specialist în drept, despre cum i s-a făcut ditamai nedreptatea judecătorului independent, cu care ei nu au nicio legătură, dar față de care principiile îi obligă să reacționeze.

Și cum foarte bine spunea filozoful american Eric Hoffer – „Mințim cel mai zgomotos atunci când ne mințim pe noi”, propaganda a început să construiască timid, dar hotărât, apărarea publică și victimizarea. În primul rând au oferit publicului dușmanii de clasă: judecătorii din CSM (atenție, doar cei care au votat mârșăvia), Inspecția Judiciară, Ministerul Justiției, Guvernul, PSD, PNL, CCR pe alocuri și, bineînțeles, Klaus Iohannis. Acest pas este esențial pentru că degeaba inventezi argumente dacă nu stii pe cine să înjuri.

Nu vom analiza toate argumentele, dar unul pare să răzbată dintre toate: faptul că judecătorul a fost exclus din magistratură pentru două filmulețe pe TikTok. Filmulețele le știm toți și, probabil, sunt mai multe, pentru că domnul Danileț ne-a delectat în decursul anilor cu multe momente amuzante. Ce nu înțelegea domnul Danileț este că noi nu ne uitam la înregistrările lui video pentru că era amuzant, ci pentru că era amuzant să vezi un judecător că face asemenea scamatorii. Revenind la argumentul excluderii pentru două banale filmulețe, orice verificare rapidă, chiar pe Google – și spun asta pentru că au picat și mulți jurnalisti în această capcană – ar putea să elucideze un fapt evident: judecătorul a mai fost sancționat pentru derapaje de la conduita impusă magistraților. Și sancțiunea e chiar menținută definitiv de ÎCCJ.

Este evident că avem de a face cu un magistrat care este deja la a doua abatere, iar sancțiunile, după cum majoritatea știm, se aplică gradual.

Danileț și „bomba” de la ÎCCJ

Cristi Danileț a fost sancționat cu reducerea indemnizației cu 5% pentru două luni, tot pentru postări de pe rețelele de socializare, în care susținea nevoia unei lovituri de stat armate. Sancțiunea a fost menținută de ÎCCJ prin Decizia 62/18.05.2020. Judecătorii Înalte Curții de Casație și Justiție analizează în termeni duri conduita judecătorului Danileț pe rețelele de socializare:

• „Relevant, din perspectiva abaterii disciplinare, este faptul că, prin mesajul care a ajuns la cunoştinţa publicului şi a prezentat interes pentru mass-media din mediul online, domnul judecător a exprimat o opinie personală care pune în discuţie credibilitatea instituţiilor statului, printre care şi instituţii ale sistemului judiciar, şi prin care propune un remediu ce nu poate fi considerat ca adecvat expunerii publice a unui judecător.”
• „Recurentul tinde să minimalizeze conduita sa (…).”
• „Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că, în cadrul procedurii disciplinare, magistratul a precizat că, încă din anul 2003, a avut în mod regulat apariţii şi intervenţii în spaţiul public pe teme legate de justiţie, fiind cel mai citit judecător din sud-estul Europei din ultimii 5 ani de zile, iar postările sale sunt extrem de apreciate de cei peste 50.000 de urmăritori ai contului său de x. Totodată, aşa cum a reţinut şi instanţa disciplinară, chiar magistratul a precizat că a simţit nevoia de a-şi exprima în spaţiul public opinia cu privire la numirea şefului de stat major al Armatei Române, în contextul dezbaterilor în spaţiul public referitoare la această chestiune, intenţia sa fiind de a atrage atenţia cetăţenilor sub aspectul importanţei constituţionale a subiectului. Sub acest aspect, întemeiat s-a reţinut că, în condiţiile expuse şi pentru argumentele expuse anterior, nu se poate realiza în cazul aceleiaşi persoane o disociere între dreptul la liberă exprimare al cetăţeanului şi dreptul la liberă exprimare restrâns al magistratului, cu consecinţa înlăturării răspunderii disciplinare.”
• „În consecinţă, se reţine că opiniile exprimate de pârâtul judecător în spaţiul public, modalitatea concretă de prezentare şi limbajul folosit reprezintă manifestări contrare demnităţii funcţiei, de natură a aduce atingere imparţialităţii şi prestigiului justiţiei, prin încălcarea obligaţiei de rezervă ataşată funcţiei exercitate, fiind astfel constituit elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare analizate.”
• „Contrar susţinerilor recurentului, în deplin acord cu instanţa disciplinară, se reţine că urmarea produsă prin săvârşirea faptei constă în deteriorarea încrederii şi a respectului opiniei publice faţă de funcţia de magistrat, cu consecinţa afectării imaginii justiţiei, ca sistem şi serviciu în apărarea ordinii de drept.”
• „Faptul că instanţa disciplinară nu a aplicat cea mai uşoară sancţiune disciplinară – avertismentul – ci a doua sancţiune ca severitate în ordinea prevăzută de art. 100 din Legea nr. 303/2004, este justificat de următoarele argumente, corect reţinute în hotărârea atacată, şi anume: (i) consecinţele directe şi imediate ale faptei săvârşite au avut ca efect prejudicierea imaginii şi prestigiului justiţiei, care este unul dintre pilonii fundamentali ai statului de drept; (ii) conduita pârâtului a fost de natură a genera suspiciuni publice cu privire la respectarea de către magistrat a obligaţiilor corelative statutului deţinut; (iii) limbajul folosit excedează limitele impuse de decenţa şi probitatea judecătorului; (iv) conduita inadecvată a magistratului aduce atingere imaginii şi prestigiului justiţiei – sub aspectul autorităţii şi aparenţei de imparţialitate – depărtându-se de etalonul „magistratului diligent”, care acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei şi de apărare a intereselor generale ale societăţii şi care îşi subordonează conduita exigenţelor specifice îndatoririle profesionale şi normele deontologice.”
• „Fără a nega bogata experienţă profesională a recurentului, criticile din recurs nu sunt apte să răstoarne niciunul dintre argumentele avute în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare. În contextul în care conduita inadecvată a magistratului a fost receptată şi reflectată negativ în spaţiul public, aşa cum rezultă cu evidenţă din expunerea situaţiei de fapt de la pct. II.A din prezenta decizie, iar domnul judecător se erijează într-un formator de opinie, aşa cum transpare fără echivoc din asumarea poziţiei de a fi printre cei mai citiţi judecători din sud-estul Europei, prejudiciul adus justiţiei prin faptele descrise nu poate fundamenta aplicarea celei mai uşoare sancţiuni disciplinare.”