Radu Andriescu e un scriitor și profesor universitar cu o calitate incontestabilă : e fiul profesorului și istoricului literar Alexandru Andriescu, un burghez absolut onorabil, cu contur boieresc, cum nu se mai fabrică acum.
E drept, la plusurile lui Radu Andriescu s-ar mai putea trece și alte capitole, pe lîngă acela că e un om cu multe cărți citite. Bunăoară, faptul că s-a numărat printre membrii legendarului și răposatului ,, Club 8 ,, , un grup de scriitori care, acum vreo 20 de ani, își propuneau să deschidă geamurile grajdului literar ieșean și să aducă un aer nou, de normalitate, decență și europenism real.
Între timp, ,, Club 8 ,, și-a dat obștescul sfîrșit, precum ziceam. Și nici obrazul unora dintre foștii lui membri nu se simte prea bine, s-ar zice. Cel al lui Radu Părpăuță, paregzamplu, care n-a mai rezistat tentației și a publicat o carte la jerpelita și mediocra editură a primăriei, ,, Junimea ,, , condusă de ultra-compromisionistul Lucian Vasiliu. Cel care, cîndva, era în fruntea listei de ,, hipopotami ,, literari blamați de ,, Club 8 ,,. Al cărui nembru era, ca să vezi, și Părpăuță.
Dar compromisul lui Radu Părpăuță e floare la ureche față de seria celor produse de celălalt Radu din ,, Club 8 ,, , Andriescu. De ceva timp, ex-revoltatul de acum două decenii n-are nici o apăsare atunci cînd se duce la tot felul de cumetrii cvasi-literare, organizate de hipopotamii pe care îi blama cîndva. Din Radu-de-la-Revoltați , a ajuns Radu-de-la-Afumați, cum ar veni. Ori de la Atîrnați, eventual.
Ultima fază de acest gen s-a consumat recent, cînd rezervistul ,, Clubului 8 ,, a fost prezent la o emisiune de la Tele M moderată de dorsalistul literar, jurnalistic și funcționăresc numit Adi Cristi. Nu, fostul ,, revoluționar ,, Radu Andriescu n-a combătut inamicul chiar pe terenul acestuia, ci a discutat ultra-siropos cu el, într-un schimb de platitudini și catifelații reciporce, demne de un cenaclu de la Ilva Mică. Sau Mare, după buget.
Nu, cei doi literați nu s-au pupat și gingival. Dar, vorba unui văr de-al lui Gingis Han, vremea nu-i încă pierdută, Radu-tatii, Radule. Deși, precum zicea un țambalagiu din Copou, ,, dacă tot faci trotuarul, măcar nu sta în fața bisericii ,,. Amin.
