Unii balerini nu doar dansează cu picioarele, dar mai şi scriu cu ele. Ele, picioarele. Pare să fie cazul unui omulean care se prezintă, pe Facebook, drept Vlad Mărculescu, prim-balerin la opera naţională romîneză din Iaşi. E drept, la cum scrie dănsăreţul respectiv, pare mai degrabă prim-solist în ” Fantoma de la operă „. Fantoma limbii române decente, mai exact.
Paregzamplu, musiu Balerică Vînturiano scrie că ” ONRI are un prestigiu care cred eu ca vrea sa il mentina „. Mentina lente, cum ziceau latinii mentali, sau mentina de mentă creaţă, cu sos de salsa şi semne diacritice lipsă ? ” Care „, sau ” pe care „, nea prim-dănsăreţule ? Dar astea sînt mizilic pe lîngă următoarea săritură mortală & cosmică a lu’ vlad-ţepeşul baletist al limbii române : ” Nicidecum sa coboare in jos „. Curat Mi’ai Inimescu, bro’ ! Lucea farul ca calmarul, / Balerinul da cu parul, / De se făcea lup ogarul. Adîncime profundă, frate : cogitaţie fără respiraţie, levitaţie fără orchestraţie, vodcă fără alcool. Moare Covent Gardenu’ di şiudă cî n-are aşa un titan verbal !
Dar vîrful apogeului vorbaliator a’ lu’ primu’ bîlbărin a’ operii bahluieze e ăsta : ” Eu m-am pregatit toata viata ca sa pot comunica prin painea mea la cele mai inalte standarde „. Pam-pam ! Credeaţi că prin pîine se strecoară doar spirtul pe care îl beau drojdierii de nivel subteran ? Nooo, prin pîine se strecoară, p’ecum vedeţi, şi comunicarea drojdierilor limbii române. Sau romîneze, ca să fim mai e’zacţi.
Bre, barîşnicoave, n-o fi scrisul corect la fel de greu ca baletul, da’ se pare că pentru vedeţii de-alde matale e mai greu ca burta lui Serghei Diaghilev, umplută cu chetre lexicale de baltă. Hai, fuga la e’zerciţii : ” Ana are mere, Vlad Mărculescu Baletaru’ are dăcît patru clase gramaticale. Din doi’şpe „. De o sută de ori, pe caiet liniat.
Al’fel, bibicule, rămîi coriginte şi anu’ ăsta, şi nu te mai ia mamiţa Beatriţa managerița la bîlciu’ operelor naţionale. La teme, deci, bă-bă’ete, şi ai grijă : n-apăsa prea tare cu pixul, că rupi masa.
