Din păcate, membrii actualei coaliții de guvernare sunt exact pe dos: o gașcă de impostori, obsedați doar de propria îmbogățire și de împărțirea meschină a funcțiilor. Fără simțul istoriei, fără curajul unui om politic adevărat, fără să fi moștenit nimic din puterea acelor înaintași care au adus independența României, în 1877, români simpli, militari și politicieni.
Efortul de război a fost total acum 145 de ani. Cheltuielile au fost suportate de români, atât în bani, dar mai ales în lupta cu curaj până la victorie. Nici atunci rușii nu ne doreau liberi, dar, ca în multe alte dăți de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, au fost puși în fața faptului împlinit.
Iar Carol I, deși era german și venise de doar 11 ani în România, și-a înțeles misiunea și a înțeles vrerea poporului care l-a adus să-i fie monarh. Chiar și Parlamentul – o instituție astăzi atât de hulită – a acționat la unison și nu a pierdut o șansă mare pentru țară.
Au fost numeroase momente când politicienii s-au ridicat la înălțimea istoriei pe care o trăiau, de la țăranul care a pus sudoare până la încăpățânarea lui Carol I. 1877 a fost unul dintre acestea.
Acum, din păcate, nu este unul dintre aceste momente. Liderii României au acționat ezitant față de Rusia, lăsând impresia că mai degrabă sunt împinși de la spate de NATO și UE să facă ce trebuie. Chiar și vizita diplomatică la Kiev s-a desfășurat după ridicolul cu care ne-a obișnuit această grupare de disperați după averi, cu premierul înlocuindu-l prin manevre de culise pe președintele Senatului.
A trebuit să vină Prima Doamnă a SUA de la mii de kilometri pentru ca Prima Doamnă a României să viziteze refugiații ucraineni aflați la 5 kilometri de ea.
Nu mai amintesc aici de trădarea de a bloca exploatarea gazelor din Marea Neagră, mutare perversă prin care România a continuat să importe de la Rusia agresoare.
Aniversăm Ziua Independenței României cu bucuria libertății. Dar și cu tristețea că ne conduc niște netrebnici care nu-și merită țara.
