– despre tăcerea mieilor, atunci cînd hoţii de stîni vor să împuşte cîinele de pază –
Aţi putut afla, eventual, citind aceste pagini : în urma unor presiuni exercitate de primarul Iaşului, Mihai Chirica, ziariştii care scriau pentru săptămînalul ” 7 Est ” au fost, practic, aruncaţi în stradă, fiind nevoiţi să înfiinţeze, de pe o zi pe alta, o nouă gazetă, cea pe care o cititţi acum – ” 7 Iaşi „. Da, e scandalos că asta se poate întîmpla într-o ” ţară membră a NATO şi UE „, dar e un risc asumat : cînd scrii în mod repetat despre lucrurile porceşti făcute de primarul oraşului şi echipa lui de lingăi, te poţi aştepta şi la asta, în Romînia anului 2018.
Nu, nu vreau să mă jelui. Avînd în spate vreo 27 de ani de presă, sînt deja tăbăcit, fiindcă am trecut prin situaţii şi mai grele, din toate punctele de vedere : jurnalistic, material, psihologic. Vreau doar să subliniez, nu indignat, ci doar scîrbit / lehămetit / stoic, un aspect mult mai important decît pare, la prima vedere. Un simptom cît un diagnostic, de fapt : tăcerea aproape totală vizavi de un act brutal de cenzurare a libertăţii presei.
Nu, nu cred că mîna de oameni de la ” 7 Est ” / ” 7 Iaşi ” e buricul pămïntului, ori că nu sînt necazuri mai mari în oraş, care ar merita înaintea noastră o solidarizare publică. Dar vă invit să ieşiţi pentru cîteva secunde de după gardul propriu, să depăşiţi clasica băncuţă din faţa porţii şi să citiţi, cu atenţie, cuvintele pe care le-am scris mai înainte : ” act brutal de cenzurare a libertăţii presei „. Adică a libertăţii cuvîntului.
Da, nu despre nişte jurnalişti e vorba. Şi nici despre locurile lor de muncă sau banii pe care îi cîştigă. Dă-i dracu’, toţi trăiesc numa’ din şantaj ori din pupat dosuri de politicieni sau afacerişti, las’ că ştim noi.
OK, dă-i dracu’, v-am zis că nu de ei e vorba. Ci de voi, cititorii. Aha, exact aşa. Voi, cei care strigaţi ca din gură de şarpe atunci cînd aveţi un necaz şi vă indignaţi că ” ăia de la presă ” n-au scris aşa cum trebuia, adică aşa cum aţi fi vrut, cum credeţi că e bine.
Nu, nu vă cer un troc – ” am scris despre necazul tău, zi şi tu acuma ceva de necazul meu „. După atîţia ani, ştim să ne apărăm şi singuri de jivinele din politică, administraţie, afaceri, justiţie, servicii de informaţii ş.a.m.d. Ideea e alta : dacă azi îl dai dracului pe cîinele de la poartă, mîine te poţi trezi cu lupul în casă. Sau poimîine, ca să nu par catastrofic.
Cînd scriu toate astea, nu mă refer la oamenii simpli, sufocaţi de grijile zilnice. Adriana Radu, de exemplu, e directoare-adjunctă a Colegiului Naţional şi fostă candidată pe listele partidului condus de un ieşean care a fost prim-ministru. Doamna Radu a publicat texte în paginile ” 7 Est ” / ” 7 Iaşi „, iar o ştire despre un premiu naţional, primit recent de o elevă a dumneaei, a stat la loc de cinste, în premieră, pe site-ul nostru.
Doamna profesoară a postat pe pagina ei de Facebook, bucuroasă, link-ul către articolul din ” 7 Iaşi ” despre premiul elevei sale. Pentru un link despre cenzurarea brutală a ziariştilor de la ” 7 Iaşi ” n-a mai fost loc. Ori poate că a fost, dar n-am văzut eu, ca un jurnalist prost şi al dracului ce sînt.
Fiţi pe pace, noi o să scriem în continuare şi despre elevi care primesc premii, şi despre oameni aflaţi în necaz, şi despre mizeriile celor din capul mesei. Fiindcă asta e meseria noastră. Care, vreţi sau nu, e legată de libertatea cuvîntului.
De asta, liber ca întotdeauna, o să vă spun acum, la urmă, vorbele din imaginea care însoţeşte acest text : ” Dacă te porţi mult timp ca o oaie, o să vină sigur lupii „. Despre asta e vorba, domnilor şi doamnelor, nu despre nişte jurnalişti.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
