Am făcut nişte calcule cu nişte băieţi din sistemul sanitar, oameni care ştiu tot şi mănâncă mafia pe pâine. 8 miliarde de lei bugetul tuturor spitalelor din România în 2016, adică 1,8 miliarde de euro. 80% e bugetul de salarii, rămân 360 milioane de euro pentru celelalte cheltuieli. Risipă, eufemistic, adică spaga şi cheltuielile umflate, este evaluată la 15%. Pe tot ce iese sub formă de plăţi (de la factura pe agent termic, contractată la suprapreţ, până la reactivi şi consumabile) se pune un capac de 15%, rezultând 54 milioane de euro.
Aceşti bani se împart piramidal, cam la 5-6 persoane dintr-un spital, dar grosul (80%) se împarte între manageri şi 1-2 conducători de DSP-uri. Maxim 1.000 de persoane la nivel naţional, la care se adaugă 10-15 directori din minister, plus ministrul, şi câţiva lideri politici influenţi. Nu există nicio mare reţea de distribuţie de materiale medicale (cu cote importante de piaţă) fără protecţie politică. Dar mai e nevoie şi de protecţia Serviciilor, a aşa-zişilor „consultanţi” care s-au „pensionat” sau „au ieşit” din Sistemul de Informaţii.
Vorbim în total de circa 1.100 de persoane, la nivel naţional, care împart anual 50-60 de milioane de euro. Asta înseamnă 50.000-60.000 de euro pe an de căciulă. Nu pare extraordinar, dar nu faci nimic pentru aceşti bani, efectiv stai la şpriţuri şi-ţi vin plicurile.
E doar una din sursele prin care vin banii. O-ho, mai sunt reactivii, o piaţă de 10 ori mai mare decât cea a dezinfectanţilor. Ştiţi câţi reactivi chinezeşti sunt utilizaţi şi câte analize sunt făcute din burtă? Mai sunt medicamentele, cu un buget anual de 4 miliarde de lei (900 milioane de euro). Şi reîncep calculele: minister, Agenţia Naţională a Medicamentului, politicieni, generali. Mai ai bugetele de investiţii, venite prin alte surse, decât bugetul Sănătăţii, plus fondurile europene. Banii, cei 15% ajung la aceleaşi 1.000 de familii.
O declaraţie nebăgată în seamă în primele materiale din GSP despre Reţeaua Hexi Pharma este stupefiantă. A fost făcută de Elena Copaciu, lider în Alianţa Medicilor, o structură reformistă care luptă cu monstrul super-politizat Sanitas şi cu un leadership politic de tip mafiot. Ea spune: „Directorii de spitale sunt validaţi de marile firme de medicamente”. Pentru că firmele de medicamente şi politicienii care fac numirile în spitale sunt acelaşi lucru.
O mie de familii, 100 de milioane de euro pe an din toate sursele care finanţează sistemul sanitar. Noi suntem 20 de milioane, faceţi împărţirea. Nu sunt doar bani, e mult mai mult de-atât, efecte deja discutate. Subiectul e prea vechi ca să nu fie cunoscut de procurori şi ofiţeri SRI.
