Dacă încă n-ați aflat ( mare rușine … ) : Florin Lăzărescu e un băiet din tîrgul nostru – scriitor, scenarist, publicist, fotograf, activist, angajat al Muzeului Literaturii și papagal. Și un pic idiot, s-ar zice, dacă e să judecăm după o recentă flatulație publică a junelui maestru, care a stropit aerul cu următoarele mugetări profunde : „ ( …) Dan Negru – ca și alții din teapa lui – e doar un gibon care-și distrează publicul băgându-și degetul în cur și apoi mirosindu-l ( … ) “ ; „ ( … ) gibonul rânjește cu mămăliga între dinți și declară că homarul pe care l-a văzut doar în poze are gust mai nasol decât căcatul mestecat de el zilnic ( … ) “. Pauză de aerisire.
Care e motivul țîșniturii emise, cu atîția bulbuci maro, de rafinatul scriitor, scenarist etc ( trecem peste folosirea frizeristică a cuvîntului „ din “ ) ? Numitul Negru a emis o opinie dorsal-argotică despre filmul romînesc premiat recent la Berlin cu „ Ursul de Aur “. Așa că băiatul Lăzărescu s-a gîndit, cu mintea lui deșteaptă, că el tre’ să fie Cavalerul Maro, eroul care face compotul praf, dîndu-i peste bot lui Negru cu o căldare verbală plină cu dejecții maronii.
Dacă nu știați, cavalerul maro Lăzărescu e cumătru cu „ Ursul de Aur “, fi’n’că a scris o bucată gălbuie din scenariul unui film care a a primit un urs din ăla, de metal. Așa că a acționat după regula unui vechi slogan stalinist, actualizat în stil postmodernist: ; „ Dai în Urs, / Deci dai în mine, / Și-ți răspund cu flatuline“. Deși, dacă judecăm după țîșniturile ca la ușa cortului, s-ar zice că Florinel-prozatorul-micțiune e cumătru cu ursul de șatră. Și „ DE aceeași teapă “ cu circarul TV Negru, ba chiar mai grețos, deși se crede cu mult mai bun decît cei din specia gibonilor negri.
Poate își face cineva milă de sărmanul dejecționist cu pretenții de elitist și-i spune un adevăr simplu : chiar dacă se suie pe umărul vreunui urs, fie el și din metal, maimuțele rămîn tot maimuțe. Cu tot cu franjurii scriitoricești.
Lucian Postu
