Nicoleta Dabija
La 21 martie 2022, chiar de Ziua Mondială a Poeziei, s-a redeschis Muzeul „Vasile Pogor” – Casa Junimii. Un veritabil simbol arhitectural și cultural al Iașului, după o perioadă de restaurare (2018-2021), fosta proprietate a lui Vasile Pogor este restructurată și reamenajată pornind de la un concept nou, inedit, având în centru Societatea „Junimea” de la Iași, într-o manieră care îmbină clasicul cu modernul și valorifică patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, apelând totodată la o modalitate actuală de expunere a acestuia, mai apropiată de publicul secolului XXI.
Sala „Istoria locului și arheologie”
În secolele XVII-XVIII, Iașii s-au extins teritorial, apărând noi structuri urbane, mahalale, târguri și ulițe, cum ar fi și mahalaua Muntenimea. După 1750, în mahala s-au conturat trei zone, Muntenimea de Jos, de Mijloc și de Sus, ce găzduiau case și conace boierești, gospodării, hrube, hanuri, grădini și vii.
La răspântia dintre Muntenimea de Mijloc și Muntenimea de Sus trecea și Drumul Sării, ce se suprapune, pe o porțiune, cu strada Coroi, devenită strada Vasile Pogor. Pitarul Ioniță Cerchez a cumpărat mai multe locuri și case în mahalaua Muntenimea începând cu anul 1776 și a ridicat aici o locuință, moștenită de fiul său, Iancu Cerchez. La rândul său, acesta a lăsat-o fiicei Zoe, devenită soție a vornicului Vasile Pogor (1792-1857). În anul 1850, vornicul a dărâmat vechile case și a clădit un palat, după cum arată însemnarea de pe piatra de temelie descoperită în timpul săpăturilor pentru consolidarea fundației, din 1994.
Săpăturile arheologice din anul 1994 au scos la lumină obiecte din perioada secolelor XVIII-XIX, care ilustrează viața cotidiană.
Sala „Scurtă istorie a casei și a proprietarilor”
În anul 1850, vornicul Vasile Pogor (1792-1857) a construit pe locul fostelor proprietăți ale pitarului Ioniță Cerchez o nouă casă. După moartea lui, clădirea a revenit fiului Vasile Pogor (1833-1906), scriitor și primar al Iașilor. Aici, vreme îndelungată, au fost găzduite faimoasele întâlniri de vineri ale Societății culturale „Junimea”.
În anul 1901, casa a fost cumpărată de principesa Maria Moruzzi (1863-1921), trecând apoi în proprietatea fiului ei, Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), istoric, profesor și om politic. În anul 1938, după mutarea lui la București, clădirea a fost închiriată Rezidenței Regale a Ținutului Prut, cu obligația de a păstra mobilierul, biblioteca și documentele.
În anul 1944, Comandamentul sovietic a funcționat în Casa Pogor-Brătianu. Din 1945, clădirea a devenit sediul unor instituții de stat, până în august 1968, când a fost declarată monument istoric.
La 26 decembrie 1972, aici s-a inaugurat Muzeul „Vasile Pogor”. Din 1994, clădirea a intrat în restaurare, expoziția permanentă fiind reorganizată și deschisă publicului la 13 octombrie 2006. O altă perioadă de restaurare a urmat între anii 2018 și 2021, expoziția de literatură română transferându-se la Casa Muzeelor. Din martie 2022, Muzeul „Vasile Pogor” a devenit Casa Junimii.
Sala cu stereoscop
Stereoscopul, inventat de Sir Charles Wheatstone în 1840, este un instrument de redare în relief a imaginilor plane. Dispozitivul optic cu care publicul interacționează reprezintă o interpretare artistică și contemporană a modelului patentat de inginerul mecanic german Carl Zeiss (1816-1888), instrument devenit popular în perioada faimoaselor întruniri ale Societății „Junimea”. Cu ajutorul lui, se pornește într-o incursiune fotografică în Iașii de altădată, prin intermediul unor ilustrate ce pot fi văzute în format dinamic și supradimensionat. Totodată, desfășurarea spațială a instalației oferă o imagine asupra construcției și a elementelor care compun un stereoscop.
Biblioteca
„Singura lui patimă a fost cetitul. Cetea tot ce-i cădea în mână. Ziua, noaptea, sănătos, bolnav, Pogor cetea.” (Ana Conta-Kernbach).
Gazdă a „Junimii”, Vasile Pogor (1833-1906) era poreclit „Biblioteca Contemporană”, fiind și proprietarul unei colecții vaste de volume. Se presupune că biblioteca, garnisită cu cărți românești și străine, se afla chiar în această încăpere a casei.
Salonul „Junimii”
Salonul „Junimii”, locul în care se desfășurau ședințele de vineri ale Societății, recompune atmosfera întrunirilor de altădată într-un mod artistic și actual. Siluetele personajelor junimiste și faimoasele întâlniri de vineri sunt recreate digital prin video mapping, tehnici de augmentare și proiecție 3D. Timp de 15 minute, vizitatorii au parte de o veritabilă experiență senzorială, integrată armonios în arhitectura clasică a spațiului, prin intervenții neinvazive de lumini și proiecții. Instalația este concepută integral de video-artistul Andrei Cozlac și reconstituie amprenta pe care Societatea „Junimea” a lăsat-o asupra istoriei noastre culturale.
Sala Witz-urilor
De la întâlnirile Junimii nu lipsea niciodată zeflemeaua, prezentă mai ales prin vocea și spiritul ludic ale „copilului teribil”, Vasile Pogor. Numele sălii provine din nemțescul Witz (glumă). Anecdotele, poreclele savuroase, bătăile cu perne, tolănitul pe canapea cu picioarele pe masă, ceaiul și cafeaua, cozonacii și vinul erau „sarea” întrunirilor de vineri, prezidate de Titu Maiorescu, poreclit și „tata nebunilor”.
Societatea „Junimea” cultiva nu doar literatura, ci deopotrivă arta, istoria, știința, filosofia și muzica. Erau seri în care, după discuțiile literare, se cânta. Gheorghe Scheletti compunea și cânta la pian, Vasile Alecsandri cânta la orgă, Iacob Negruzzi, la flaut. Petre P. Carp, A.D. Xenopol, Nicu Burghele și Theodor Rosetti erau buni pianiști, Teodor T. Burada interpreta la vioară, iar Titu Maiorescu cânta la flaut și violoncel.
Sala junimiștilor
Vasile Pogor (1833-1906), Iacob Negruzzi (1842-1932), Titu Maiorescu (1840-1917), Petre P. Carp (1837-1919) și Theodor Rosetti (1837-1923) au întemeiat la Iași Societatea „Junimea”, la o dată pierdută în „noaptea timpurilor” (după unii, iarna lui 1863, după alții, primăvara lui 1864). „Junimea” avea să ofere literaturii române o nouă orientare, critică, înspre specificul național, printr-o atenție acordată limbii literare și folclorului și să favorizeze apariția celor mai valoroși scriitori români din secolul al XIX-lea: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale.
Ședințele aveau loc săptămânal, miercurea și vinerea, alternativ în casele lui Titu Maiorescu și Vasile Pogor, și se desfășurau sub deviza: „Intră cine vrea, rămâne cine poate!”. În cadrul dezbaterilor, membrii „Junimii” abordau probleme actuale ale culturii și științei, subiecte de estetică, filosofie, istorie, filologie. Aproape douăzeci de ani, ideile junimiștilor au fost exprimate și prin prelecțiuni populare. Acestea au constituit o cale de a face cunoscute progresele vremii, alături de cunoscuta revistă Convorbiri literare.
Sala interactivă
Aici, vizitatorul este invitat să exploreze epoca Junimii și să experimenteze informațiile într-o manieră diferită, jucăușă. Fiecare obiect-simbol redă o poveste din istoria Societății „Junimea”:
α (simbolul alpha) → momentul în care fondatorii Societății au ales numele „Junimea”;
talanga → episodul amuzant al obiectului care se folosea la ședințele Junimii;
peștele → simbolul caracudei, cum erau numiți junimiștii care nu luau parte la discuții;
cifra 9 → desemnează junimiștii care nu înțelegeau ceea ce se discuta la întâlniri;
perna → instrumentul prin care erau atenționați partenerii de dezbatere;
cupa → atmosfera celebrelor banchete junimiste la care nu putea participa oricine.
Instalația redă momente din jurul acestor obiecte-simbol care au devenit legende, povestite de Iacob Negruzzi, George Panu și C. Săteanu în scrierile lor.
(Un amplu dosar pe tema Casei Pogor poate fi parcurs în numărul de primăvară al revistei „Dacia literară”)
