despre beneficiile marginalităţii
Domnul Diogene, zis ” Cînele ” , nu era chiar prost, cum credeau unii.
Sau doar bizar, cum cred alţii.
Desigur, icrele roşii sau negre, brînza cu mucegai, un Sauvignon Blanc învechit în baric, Grigori Solokov la Ambronay, un apus în Elveţia … evident că toate astea nu-s de lepădat.
Doar că toate astea au, mai mereu, un preţ.
Aşa că : atunci cînd, pe urmele vagabondului Dioghenes, trimiţi în zona umbroasă, de origine topograficâ inghinală, vreun mîncător de icre negre şi desert turcesc ( nu neapărat lokum ) , e posibil ca acest lucru să fie la fel de savuros ca un festin cu homari şi văduva lui Cliquot. Cu bulbuci champenoise, sau cum li mai dzîșe.
Desigur, şi asta are un preţ.
Unul ceva mai cinstit, aş zice, dacă permiteţi o vorbă de vagabond domestic.
Domestic, dar fără stăpîn.
Au şi vagabonzii luxul lor.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
