Ion Iliescu a fost primul președinte al României după 1989.
În tinerețe a fost membru în cadrul Partidului Comunist, prim-secretar al UTC, membru în CC al PCR şi în Marea Adunarea Naţională, ministru.
Ion Iliescu încasează, de la stat, în fiecare lună, în jur de 2.000 de euro, potrivit click.ro.
Pensia acestuia este compusă din două elemente, scrie sursa citată. Fostul președinte al României are o pensie de 3.916 lei. Însă, la aceasta se adaugă o indemnizație pentru ocuparea funcției supreme în stat, în valoare de 5.331 de lei.
Potrivit unei declarații de avere a lui Ion Iliescu, acesta ar deține doar un apartament, în București, achiziționat în anul 1996, care are o suprafață de 156 de metri pătrați, mai scrie sursa citată.
Anul 1989
Aşa-numitul ”grup Iliescu”, care a preluat puterea politică în România în decembrie 1989, a avut ca scop înlăturarea fostului dictator Nicolae Ceauşescu, dar menţinerea țării în sfera de influenţă a fostei Uniuni Sovietice, se arată în rechizitoriul întocmit în dosarul ”Revoluţiei” şi făcut public parţial marți, 16 august.
Grupul existent în jurul lui Ion Iliescu în 1989, care a preluat puterea în statul român după evenimentele de la sfârşitul lunii decembrie, funcţiona de mai mulţi ani în România, fiind format din persoane marginalizate de către fostul regim al lui Nicolae Ceauşescu şi al căror scop era înlăturarea dictatorului, dar menţinerea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice, se arată în rechizitoriul din Dosarul ”Revoluţiei”.
În acest dosar, fostul preşedinte Ion Iliescu a fost trimis în judecată, alături de Gelu Voican Voiculescu şi de fostul comandant al Aviaţiei Militare, generalul Iosif Rus, acuzațiile fiind de infracţiuni contra umanităţii.
Conform procurorilor, ”în mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus”, noua conducere a ţării care a preluat puterea în decembrie 1989 susţinând că este ”emanată” de Revoluţie.
Ancheta derulată de-a lungul anilor în Dosarul ”Revoluţiei” relevă că, de-a lungul timpului, persoane cu importante funcţii de decizie în statul comunist – la nivelul Ministerului Apărării, al fostei Securităţi sau al serviciilor de informaţii – aveau cunoştinţă despre existenţa grupului din jurul lui Ion Iliescu şi că membrii acestuia discutau, cu ani înaintea evenimentelor din 1989, despre preluarea puterii.
De altfel, un martor în dosar a relatat că încă din 1987 se ştia despre existenţa unei ”organizaţii clandestine denumită Comitetul sau Consiliul Salvării Naţionale care avea ca scop desfăşurarea de acţiuni împotriva regimului Nicolae Ceauşescu”, formată dintr-o componentă politică şi una militară, din care făceau parte Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, dar şi generalii Nicolae Militaru şi Ion Iăniţă.
Fostul ministru al Apărării din perioada 1980-1985, Constantin Olteanu, a declarat că în 1988 a purtat o discuţie cu generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului Securităţii Statului, în urma căreia a aflat de la acesta faptul că în mod periodic Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru şi alţii se întâlneau şi purtau discuţii despre formarea unui nou guvern, în eventualitatea pierderii puterii de către Nicolae Ceauşescu. Într-o astfel de ipoteză Militaru viza funcţia de ministru al Apărării Naţionale.
